TEMATICĂ SINTEZĂ

      Instruirea persoanelor angajate în muncă în domeniul situaţiilor de urgenţă constituie parte componentă a activităţii de pregătire desfăşurate de persoanele fizice şi juridice în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă, potrivit prevederilor legale în vigoare.
      Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă este componentă a pregătirii profesionale şi are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor necesare în vederea prevenirii şi reducerii efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă sau ale dezastrelor la locul de muncă şi în incinta instituţiilor şi operatorilor economici.
      Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă este obligatorie şi trebuie să aibă un caracter permanent şi susţinut în timpul desfăşurării procesului de producţie şi la locul de muncă.
      Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii agenţilor economici au obligaţia să asigure instruirea întregului personal angajat în muncă, în raport cu nivelul de pregătire al salariaţilor şi în funcţie de specificul activităţii desfăşurate de fiecare unitate.
      Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă se face la angajare şi periodic şi se realizează prin următoarele categorii de instructaje:
         a) instructajul introductiv general;
         b) instructajul specific locului de muncă;
         c) instructajul periodic;
         d) instructajul pe schimb, acolo unde situaţia o impune;
         e) instructajul special pentru lucrări periculoase;
         f) instructajul la recalificarea profesională;
         g) instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a instituţiei.

Instructajul introductiv general vizează dobândirea de cunoştinţe cu privire la:

      1.    Acte normative în domeniul situaţiilor de urgenţă;
      2.    Organizarea apărării împotriva incendiilor la nivelul unităţii;
      3.    Mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor cu care sunt echipate construcţiile, instalaţiile, amenajările şi modul de utilizare a acestora, precum şi mijloacele tehnice existente şi planificarea resurselor pentru realizarea măsurilor de protecţie civilă;
      4.    Modul de acţiune în cazul producerii unei situaţii de urgenţă şi în cazul observării şi anunţării unui incendiu;

1. Acte normative în domeniul situaţiilor de urgenţă:

Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor

Art. 1. – (1)Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a incendiilor şi asigurării intervenţiei operative pentru limitarea şi stingerea incendiilor, în vederea evacuării, salvării şi protecţiei persoanelor periclitate, protejării bunurilor şi mediului împotriva efectelor situaţiilor de urgenţă determinate de incendii.
      (2) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile referitoare la situaţii de urgenţă, factori şi tipuri de risc, intervenţie operativă şi evacuare au înţelesul prevăzut în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 15/2005, iar termenii şi expresiile specifice apărării împotriva incendiilor au următorul înţeles:
      a) autorizaţie de securitate la incendiu – actul administrativ emis, în baza legii, de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean sau al municipiului Bucureşti, prin care se certifică, în urma verificărilor în teren şi a documentelor privind realizarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, îndeplinirea cerinţei esenţiale securitate la incendiu – la construcţii, instalaţii tehnologice şi alte amenajări; autorizaţia de securitate la incendiu conferă persoanelor fizice sau juridice, deţinătoare ale construcţiilor, instalaţiilor şi ale altor amenajări, dreptul de a le edifica, de a le pune în funcţiune şi de a le exploata din punctul de vedere al îndeplinirii cerinţei esenţiale – securitate la incendiu;
      b) aviz de securitate la incendiu – actul emis, în baza legii, de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean sau al municipiului Bucureşti, după verificarea de conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, adoptate în documentaţiile tehnice de proiectare, pentru îndeplinirea cerinţei esenţiale – securitate la incendiu – a construcţiilor, instalaţiilor şi altor amenajări;
      c) incendiu – ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu, care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care necesită o intervenţie organizată în scopul întreruperii procesului de ardere;
      d) cauză a incendiului – suma factorilor care concură la iniţierea incendiului, care constă, de regulă, în sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul material care s-a aprins, precum şi împrejurările determinante care au dus la izbucnirea acestuia;
      e) mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor – sisteme, instalaţii, echipamente, utilaje, aparate, dispozitive, accesorii, materiale, produse, substanţe şi autospeciale destinate prevenirii, limitării şi stingerii incendiilor;
      f) operaţiuni de lungă durată – intervenţiile pentru stingerea incendiilor şi eliminarea efectelor negative ale acestora cu o durată mai mare de 4 ore;
      g) organizare a intervenţiei în caz de incendiu – ansamblul măsurilor tehnico-organizatorice necesare stabilirii forţelor, responsabilităţilor, sarcinilor, mijloacelor, metodelor şi procedeelor ce pot fi utilizate pentru evacuarea şi salvarea persoanelor şi animalelor, protecţia bunurilor şi vecinătăţilor, precum şi pentru stingerea incendiilor;
      h) pericol iminent de incendiu – situaţia creată de cumularea factorilor care concură la iniţierea incendiului, declanşarea acestuia fiind posibilă în orice moment;
      i) schemă cu riscurile teritoriale – documentul întocmit de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean sau al municipiului Bucureşti, care cuprinde tipurile de riscuri specifice, precum şi resursele estimate pentru gestionare;
      j) plan de analiză şi acoperire a riscurilor – documentul care cuprinde riscurile potenţiale dintr-o unitate administrativ-teritorială, măsurile, acţiunile şi resursele necesare pentru managementul riscurilor respective;
      k) prevenirea incendiilor – totalitatea acţiunilor de împiedicare a iniţierii şi propagării incendiilor, de asigurare a condiţiilor pentru salvarea persoanelor şi bunurilor şi de asigurare a securităţii echipelor de intervenţie;
      l) raport de intervenţie – documentul operativ de informare şi analiză statistică în care se înscriu datele esenţiale constatate la locul intervenţiei privind amploarea şi intensitatea incendiului, cauza probabilă a acestuia, efectele produse, desfăşurarea intervenţiei, forţele participante şi timpii operativi realizaţi;
      m) stingere a incendiilor – totalitatea acţiunilor de limitare şi întrerupere a procesului de ardere prin utilizarea de metode, procedee şi mijloace specifice;
      n) utilizator – persoana fizică sau juridică ce foloseşte un bun, cu orice titlu, în interesul său, al altuia sau în interes public;
      o) scenariu de securitate la incendiu – documentul care descrie calitativ evoluţia unui incendiu în timp, identificând evenimentele-cheie care îl caracterizează şi îl diferenţiază de alte incendii posibile într-o incintă.

Art. 2. Apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, naţional, cu caracter permanent, la care sunt obligate să participe, în condiţiile prezentei legi, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi toate persoanele fizice şi juridice aflate pe teritoriul României.

Art. 3 – (1) Coordonarea, controlul şi acordarea asistenţei tehnice de specialitate în domeniul apărării împotriva incendiilor se asigură de Ministerul Administraţiei şi Internelor, la nivel central prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, iar la nivel local prin inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti.
      (2) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare Inspectoratul General, elaborează strategia naţională de apărare împotriva incendiilor, care se prezintă Guvernului spre aprobare de către ministrul administraţiei şi internelor.
      (3) Inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti, denumite în continuare inspectorate, îşi exercită atribuţiile specifice în zone de competenţă stabilite prin hotărâre a Guvernului.
      (4) Managementul situaţiilor de urgenţă determinate de incendii se asigură prin componentele Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.

Art. 6. – (1) Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice şi dispoziţiile de apărare împotriva incendiilor şi să nu primejduiască, prin deciziile şi faptele lor, viaţa, bunurile şi mediul.
      (2) Persoana care observă un incendiu are obligaţia să anunţe prin orice mijloc serviciile de urgenţă, primarul sau poliţia şi să ia măsuri, după posibilităţile sale, pentru limitarea şi stingerea incendiului.
      (3) În cazul în care anunţul de incendiu s-a făcut cu rea-credinţă, fără motiv întemeiat, autorul răspunde contravenţional sau penal, potrivit legii, şi suportă cheltuielile ocazionate de deplasarea forţelor de intervenţie.

Art. 7. – (1) În caz de incendiu, orice persoană trebuie să acorde ajutor, când şi cât este raţional posibil, semenilor aflaţi în pericol sau în dificultate, din proprie iniţiativă ori la solicitarea victimei, a reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice, precum şi a personalului serviciilor de urgenţă.
      (2) În cazul incendiilor produse la păduri, plantaţii, culturi agricole, mirişti, păşuni şi fâneţe, persoanele aflate în apropiere au obligaţia să intervină imediat cu mijloacele de care dispun, pentru limitarea şi stingerea acestora.

Art. 8. – În cazurile de forţă majoră determinate de incendii, persoanele fizice şi juridice care deţin, cu orice titlu, terenuri, construcţii, instalaţii tehnologice sau mijloace de transport au următoarele obligaţii:
      a) să permită necondiţionat accesul serviciilor de urgenţă şi al persoanelor care acordă ajutor;
      b) să permită necondiţionat utilizarea apei, a materialelor şi a mijloacelor proprii pentru operaţiuni de salvare, de stingere şi de limitare a efectelor incendiilor produse la bunurile proprii ori ale altor persoane;
      c) să accepte măsurile stabilite de comandantul intervenţiei pentru degajarea terenurilor, demolarea unei construcţii sau a unei părţi din construcţie, tăierea/dezmembrarea mijloacelor de transport, oprirea temporară a activităţilor sau evacuarea din zona periclitată şi să acorde sprijin, cu forţe şi mijloace proprii, pentru realizarea acestor măsuri.

OBLIGATII SALARIATI

Art. 21. – Utilizatorul are următoarele obligaţii principale:
      a) să cunoască şi să respecte măsurile de apărare împotriva incendiilor, stabilite de administrator, conducătorul instituţiei, proprietar, producător sau importator, după caz;
      b) să întreţină şi să folosească, în scopul pentru care au fost realizate, dotările pentru apărarea împotriva incendiilor, puse la dispoziţie de administrator, conducătorul instituţiei, proprietar, producător sau importator;
      c) să respecte normele de apărare împotriva incendiilor, specifice activităţilor pe care le organizează sau le desfăşoară;
      d) să nu efectueze modificări neautorizate şi fără acordul scris al proprietarului, al proiectantului iniţial al construcţiei, instalaţiei, echipamentului, dispozitivului sau mijlocului de transport utilizat ori al unui expert tehnic atestat potrivit legislaţiei în vigoare;
      e) să aducă la cunoştinţa administratorului, conducătorului instituţiei sau proprietarului, după caz, orice defecţiune tehnică ori altă situaţie care constituie pericol de incendiu.

Art. 22. – Fiecare salariat are, la locul de muncă, următoarele obligaţii principale:
      a) să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoştinţă, sub orice formă, de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz;
      b) să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi echipamentele, potrivit instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz;
      c) să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor şi instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor;
      d) să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice încălcare a normelor de apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situaţii stabilite de acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi instalaţiile de apărare împotriva incendiilor;
      e) să coopereze cu salariaţii desemnaţi de administrator, după caz, respectiv cu cadrul tehnic specializat, care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, în vederea realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
      f) să acţioneze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul apariţiei oricărui pericol iminent de incendiu;
      g) să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care are cunoştinţă, referitoare la producerea incendiilor.

SANCTIUNI

Art. 43. – Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, materială, civilă sau penală, după caz.

Art. 44. – Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:
I. cu amendă de la 100 lei la 500 lei:
      b) neasigurarea şi nepunerea în mod gratuit la dispoziţia forţelor chemate în ajutor, de către administrator sau conducătorul instituţiei, a mijloacelor tehnice pentru apărare împotriva incendiilor şi a echipamentelor de protecţie specifice riscurilor care decurg din existenţa şi funcţionarea unităţii, precum şi a antidotului şi medicamentelor pentru acordarea primului ajutor;

II. cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei:
      a) neanunţarea, prin orice mijloc, a serviciilor de urgenţă, a primarului sau a poliţiei de către persoana care observă un incendiu şi, după caz, neluarea măsurilor, după posibilităţile sale, pentru limitarea şi stingerea incendiului;
      e) nerespectarea de către salariaţi a obligaţiilor ce le revin potrivit prevederilor art. 22 lit. a), b), e) şi f);
      g) nerespectarea de către utilizator a obligaţiilor stabilite la art. 21 lit. d) şi e);

III. cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei:
      a) inacţiunea persoanelor fizice şi juridice aflate în apropierea incendiilor produse la păduri, plantaţii, culturi agricole, mirişti, păşuni şi fâneţe şi care nu intervin imediat cu mijloacele de care dispun pentru limitarea şi stingerea acestora;
      f) necunoaşterea şi nerespectarea de către utilizator a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, stabilite de administrator, proprietar, producător sau importator, după caz;
      g) neîndeplinirea de către salariaţi a obligaţiilor pe care le au potrivit dispoziţiilor art. 22 lit. c), d) şi g);

IV. cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei:
      a) neîndeplinirea de către persoanele fizice şi juridice a obligaţiilor ce le revin în situaţii de forţă majoră determinate de incendii, prevăzute la art. 8;
      e) nerespectarea de către persoanele fizice şi juridice utilizatoare a prevederilor art. 21 lit. b) şi c);

Art. 45. – (1) Sancţiunile contravenţionale se aplică persoanelor fizice sau juridice, după caz.
      (2) Contravenientul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute în prezenta lege, pentru fiecare categorie de contravenţii.
      (3) Contravenţiile la normele de prevenire şi stingere a incendiilor şi sancţiunile contravenţionale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 46. – (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 45 se fac de către personalul inspecţiilor de prevenire a incendiilor, prevăzute la art. 28 alin. (2), precum şi de cel al altor organe abilitate de lege.

LEGEA Nr. 481 din 2004 privind protecţia civilă

Art. 1 (1) Protecţia civilă este o componentă a sistemului securităţii naţionale şi reprezintă un ansamblu integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi înlăturării operative a urmărilor acestora şi asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate.
      (2) Activitatea de protecţie civilă este de interes naţional, are caracter permanent şi se bazează pe îndeplinirea obligaţiilor ce revin, potrivit prezentei legi, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, celorlalte persoane juridice de drept public şi privat române, precum şi persoanelor fizice.

Art. 2 Concepţia, organizarea, desfăşurarea şi managementul activităţilor de protecţie civilă se stabilesc şi se realizează la nivel local şi naţional pe principiile autonomiei, subsidiarităţii, legalităţii, responsabilităţii, corelării obiectivelor şi resurselor, cooperării şi solidarităţii.

Art. 3 (1) Atribuţiile protecţiei civile sunt următoarele:
      a) identificarea şi gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale şi tehnologice de pe teritoriul României;
      b) culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea şi analizarea datelor şi informaţiilor referitoare la protecţia civilă;
      c) informarea şi pregătirea preventivă a populaţiei cu privire la pericolele la care este expusă, măsurile de autoprotecţie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecţie puse la dispoziţie, obligaţiile ce îi revin şi modul de acţiune pe timpul situaţiei de urgenţă;
      d) organizarea şi asigurarea stării de operativitate şi a capacităţii de intervenţie optime a serviciilor pentru situaţii de urgenţă şi a celorlalte organisme specializate cu atribuţii în domeniu;
      e) înştiinţarea autorităţilor publice şi alarmarea populaţiei în situaţiile de urgenţă;
      f) protecţia populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi arhivistice, precum şi a mediului împotriva efectelor dezastrelor şi ale conflictelor armate;
      g) asigurarea condiţiilor minime de supravieţuire a populaţiei în situaţii de urgenţă sau de conflict armat;
      h) organizarea şi executarea intervenţiei operative pentru reducerea pierderilor de vieţi omeneşti, limitarea şi înlăturarea efectelor situaţiilor de urgenţă civilă şi pentru reabilitarea utilităţilor publice afectate;
      i) limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor şi a efectelor atacurilor din aer pe timpul conflictelor armate;
      j) asanarea şi neutralizarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată din timpul conflictelor militare;
      k) participarea la misiuni internaţionale specifice;
      l) constituirea rezervelor de resurse financiare şi tehnico-materiale specifice în situaţii de urgenţă sau de conflict armat.
           (2) Atribuţiile prevăzute la alin. (1) se completează cu cele cuprinse în alte acte normative incidente sau conexe, precum şi cu prevederile actelor internaţionale în domeniu, la care România este parte.
           (3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice de protecţie civilă sunt constituite, potrivit legii, servicii de urgenţă profesioniste şi voluntare.
           (4) În condiţiile legii se pot constitui şi alte structuri de urgenţă publice sau private.

Art. 7 Coordonarea, controlul şi acordarea asistenţei tehnice de specialitate în domeniul protecţiei civile se asigură, la nivel central, de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, iar la nivel local, de către inspectoratele judeţene şi Inspectoratul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă.

Art. 9 (1) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele înţelesuri:
      a) dezastru – evenimentul datorat declanşării unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificări ale mediului şi care, prin amploare, intensitate şi consecinţe, atinge ori depăşeşte nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă, elaborate şi aprobate potrivit legii;
      b) situaţie de protecţie civilă – situaţia generată de iminenţa producerii sau de producerea dezastrelor, a conflictelor militare şi/sau a altor situaţii neconvenţionale care, prin nivelul de gravitate, pun în pericol sau afectează viaţa, mediul, bunurile şi valorile culturale şi de patrimoniu;
      c) înştiinţare – activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre iminenţa producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, în scopul evitării surprinderii şi al realizării măsurilor de protecţie;
      d) avertizare – aducerea la cunoştinţă populaţiei a informaţiilor necesare despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre;
      e) prealarmare – transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare către autorităţi despre probabilitatea producerii unor dezastre sau a unui atac aerian;
      f) alarmare – transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a populaţiei despre iminenţa producerii unor dezastre sau a unui atac aerian;
      g) adăpostire – măsură specifică de protecţie a populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi de patrimoniu, pe timpul ostilităţilor militare, împotriva efectelor atacurilor aeriene ale adversarului. Adăposturile de protecţie civilă sunt spaţii special amenajate pentru protecţia personalului în situaţii de urgenţă, proiectate, executate, dotate şi echipate potrivit normelor şi instrucţiunilor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate de ministrul administraţiei şi internelor;
      h) asanare – ansamblul de lucrări şi operaţiuni executate pentru înlăturarea sau distrugerea muniţiei neexplodate şi dezafectarea terenurilor, altele decât poligoanele de trageri ale structurilor de apărare, ordine publică şi securitate naţională.
           (2) Termenii şi expresiile referitoare la situaţii de urgenţă, factori şi tipuri de riscuri, stare de alertă, intervenţie operativă şi evacuare au înţelesurile prevăzute la art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.

Art. 18 (1) Cetăţenii care au suferit pagube ca urmare a efectelor unui dezastru sau ale unui conflict armat ori ca urmare a executării intervenţiei de către serviciile de urgenţă au dreptul la ajutoare de urgenţă şi la despăgubiri, după caz.
           (2) Despăgubirile se acordă în urma solicitării scrise a celui prejudiciat, adresată primarului, pe baza actului de constatare întocmit de organele competente şi a hotărârii consiliului local, din fondurile prevăzute în bugetul local cu această destinaţie sau din cele aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Art. 19 Personalul serviciilor de urgenţă voluntare şi cetăţenii care participă la acţiuni preventive şi de intervenţie pentru limitare, recuperare şi reabilitare pe timpul situaţiilor de urgenţă beneficiază de compensaţii băneşti, drepturi sociale şi alte facilităţi stabilite în Statutul personalului voluntar prevăzut la art. 17.

OBLIGATII CETATENI

Art. 20 (1) Cetăţenii sunt obligaţi:
      a) să respecte şi să aplice normele şi regulile de protecţie civilă stabilite de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de conducătorii instituţiilor publice, ai agenţilor economici ori ai organizaţiilor neguvernamentale, după caz;
      b) să ducă la îndeplinire măsurile de protecţie civilă dispuse, în condiţiile legii, de autorităţile competente sau de personalul învestit cu exerciţiul autorităţii publice din cadrul serviciilor publice de urgenţă;
      c) să informeze autorităţile sau serviciile de urgenţă abilitate, prin orice mijloace, inclusiv telefonic, prin apelarea numărului 112, despre iminenţa producerii sau producerea oricărei situaţii de urgenţă despre care iau cunoştinţă;
      d) să informeze serviciile de urgenţă profesioniste sau poliţia, după caz, inclusiv telefonic, prin apelarea numărului 112, despre descoperirea de muniţie sau elemente de muniţie rămase neexplodate;
      e) să participe la pregătirea de protecţie civilă la locul unde îşi desfăşoară activitatea;
      f) să participe la întreţinerea adăposturilor din clădirile proprietate personală şi, în caz de necesitate, la amenajarea spaţiilor de adăpostire din teren;
      g) să-şi asigure mijloacele individuale de protecţie, trusa sanitară, rezerva de alimente şi apă, precum şi alte materiale de primă necesitate pentru protecţia familiilor lor;
      h) să permită, în situaţii de urgenţă civilă, accesul forţelor şi mijloacelor de intervenţie în incinte sau pe terenuri proprietate privată;
      i) să permită instalarea mijloacelor de alarmare pe clădirile proprietate privată sau aparţinând asociaţiilor de locatari sau proprietari, după caz, fără plată, precum şi accesul persoanelor autorizate, în vederea întreţinerii acestora;
      j) să accepte şi să efectueze evacuarea din zonele afectate sau periclitate de dezastre, potrivit măsurilor dispuse şi aduse la cunoştinţă de către autorităţile abilitate;
      k) să solicite avizele şi autorizaţiile privind protecţia civilă, în cazurile prevăzute de lege.
           (2) Îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) revine, corespunzător situaţiei în care se găsesc, şi cetăţenilor străini care desfăşoară activităţi, au reşedinţa sau se află în tranzit, după caz, pe teritoriul României.
           (3) Cetăţenii declaraţi inapţi de muncă din motive medicale sunt scutiţi, pe timpul intervenţiei în sprijinul forţelor de protecţie civilă, de prestarea de servicii ori de participarea la executarea de lucrări, evacuarea de bunuri şi altele asemenea, care presupun efort fizic.

OBLIGATII SALARIATI

Art. 31 Salariaţii au următoarele drepturi şi obligaţii:
      a) să beneficieze, în mod gratuit, de echipament de protecţie individuală, de tratament medical şi antidoturi, dacă sunt încadraţi la agenţi economici sau instituţii cu surse de risc nuclear, chimic sau biologic;
      b) să beneficieze de măsurile de protecţie socială prevăzute prin lege pentru perioadele de întrerupere a activităţii, impuse de situaţiile de protecţie civilă;
      c) să respecte normele, regulile şi măsurile de protecţie civilă stabilite;
      d) să participe la instruiri, exerciţii, aplicaţii şi la alte forme de pregătire specifică.

Art. 37 (1) Instruirea salariaţilor privind protecţia civilă se asigură sistematic, de regulă împreună cu instructajele de prevenire şi stingere a incendiilor, în condiţiile stabilite prin dispoziţiile generale elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate de ministrul administraţiei şi internelor.
      (2) Participarea salariaţilor la instruire constituie sarcină de serviciu.

ALARMAREA SI PROTECTIA POPULATIEI

Art. 39 Protecţia populaţiei, a bunurilor materiale şi a valorilor culturale se realizează printr-un ansamblu de activităţi constând în: înştiinţare, avertizare şi alarmare, adăpostire, protecţie nucleară, biologică şi chimică, evacuare şi alte măsuri tehnice şi organizatorice specifice.

Art. 40 (1) Înştiinţarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă sau de serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la populaţie sau de la structurile care monitorizează sursele de risc.
      (2) Avertizarea populaţiei se realizează de către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, prin mijloacele de avertizare specifice, în baza înştiinţării primite de la structurile abilitate.

Art. 41 (1) Prealarmarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi de serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la Statul Major General, şi de structurile specializate din cadrul categoriilor de forţe armate, pe baza planurilor de cooperare întocmite în acest sens.
      (2) Alarmarea populaţiei se realizează de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, prin mijloacele specifice, pe baza înştiinţării primite de la structurile abilitate.

Art. 42 (1) Mijloacele de avertizare şi alarmare specifice se instalează în locurile stabilite de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi de serviciile de urgenţă profesioniste.
      (3) Mesajele de avertizare şi alarmare se transmit obligatoriu, cu prioritate şi gratuit prin toate sistemele de telecomunicaţii, posturile şi reţelele de radio şi de televiziune, inclusiv prin satelit şi cablu, care operează pe teritoriul României, la solicitarea expresă a şefilor structurilor de protecţie civilă.

Art. 43 În cazul unui atac iminent, în situaţia în care nu s-a declarat starea de război, primele mesaje de prealarmă şi de alarmă se transmit cu aprobarea ministrului administraţiei şi internelor, pe baza înştiinţărilor Statului Major General şi structurilor specializate din cadrul categoriilor de forţe armate, conform planurilor de cooperare întocmite în acest sens.

Art. 45 (1) Pentru protecţia populaţiei şi a bunurilor din patrimoniul cultural naţional de efectele atacurilor din aer se realizează sistemul naţional de adăpostire, care cuprinde: adăposturi pentru puncte de comandă destinate Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, adăposturi publice de protecţie civilă aflate în administrarea consiliilor locale şi fondul privat de adăpostire realizat de agenţii economici şi proprietarii de imobile.
      (2) Autorităţile administraţiei publice, instituţiile publice, agenţii economici şi proprietarii de imobile au obligaţia să prevadă în planurile de investiţii şi să realizeze adăposturi de protecţie civilă.
      (3) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi serviciile de urgenţă de la toate nivelurile de competenţă vor identifica şi vor stabili posibilităţile de utilizare pentru adăpostire a unor galerii de mină, tuneluri, peşteri, grote etc. existente în apropierea zonelor dens populate sau în zone prevăzute pentru amenajare de tabere de sinistraţi, evacuaţi sau refugiaţi.
      (4) Categoriile de construcţii la care este obligatorie realizarea de adăposturi publice de protecţie civilă, precum şi adăposturile care se amenajează ca puncte de comandă se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administraţiei şi Internelor.
      (5) Adăposturile publice de protecţie civilă prevăzute în documentaţiile tehnice ale investiţiilor se avizează tehnic, premergător eliberării autorizaţiilor de construire, de către serviciile de urgenţă profesioniste, potrivit metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, aprobată de ministrul administraţiei şi internelor şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
      (6) În timp de pace adăposturile publice de protecţie civilă, cu excepţia spaţiilor amenajate ca puncte de comandă, pot fi utilizate pentru alte destinaţii, cu respectarea normelor tehnice, cu obligaţia de a fi eliberate în situaţii de urgenţă în maximum 24 de ore şi cu informarea prealabilă a centrelor operaţionale din cadrul serviciilor de urgenţă profesioniste.
      (7) Adăposturile publice de protecţie civilă se inspectează periodic de către personalul de specialitate al serviciilor de urgenţă profesioniste; deţinătorii şi utilizatorii acestor adăposturi sunt obligaţi să îndeplinească normele şi măsurile stabilite pentru menţinerea adăposturilor şi a instalaţiilor utilitare ale acestora în stare de funcţionare.
      (8) Construirea adăposturilor şi amenajarea altor spaţii de adăpostire cuprinse în planurile de mobilizare se execută la punerea în aplicare a planurilor respective.

Art. 47 Asanarea terenului şi neutralizarea muniţiei rămase neexplodate din timpul conflictelor armate se execută de către subunităţi specializate şi specialişti pirotehnicieni din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă sau din serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, potrivit instrucţiunilor şi normelor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

Art. 48 (1) Muniţiile se distrug în poligoane ale Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerului Apărării Naţionale sau pe terenuri puse la dispoziţie de autorităţile administraţiei publice locale în a căror rază administrativ-teritorială se execută lucrările de asanare. Terenurile stabilite pentru distrugerea muniţiei se amenajează potrivit instrucţiunilor şi normelor tehnice specifice, elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
      (2) Autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, instituţiile publice şi agenţii economici asigură subunităţii de intervenţie care execută asanarea pirotehnică accesul în teren şi, gratuit, mâna de lucru auxiliară, mijloace de transport cu şoferi şi carburantul aferent, materialele, asistenţa sanitară, precum şi cazarea şi hrănirea efectivelor necesare acestor lucrări.
      (3) Paza muniţiilor şi a terenurilor în curs de asanare, precum şi însoţirea transporturilor de muniţii se execută de personal autorizat.

Art. 49 (1) Persoanele fizice şi juridice care iau cunoştinţă de existenţa muniţiilor au obligaţia să anunţe de îndată centrul operaţional din cadrul serviciului de urgenţă profesionist, dispeceratul integrat de urgenţă, poliţia sau primarul, după caz.
      (2) Se interzice persoanelor fizice neautorizate să ridice, să manipuleze ori să utilizeze muniţia neexplodată.

Art. 75 Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea juridică civilă, contravenţională sau penală, după caz.

CONSTITUIE CONTRAVENTIE

Art. 76 Constituie contravenţii la prevederile prezentei legi următoarele fapte:
      a) neincluderea măsurilor de protecţie civilă în programele de dezvoltare economico-socială sau în proiectele de buget;
      b) neorganizarea serviciilor de urgenţă voluntare sau neasigurarea înzestrării şi a pregătirii profesionale a acestora;
      c) neîntocmirea planurilor de intervenţie sau a altor documente operative de răspuns în situaţii de urgenţă ori neasigurarea punerii acestora în aplicare la declanşarea situaţiilor de urgenţă;
      d) neasigurarea înştiinţării, a avertizării, a alarmării sau a evacuării populaţiei în situaţii de urgenţă;
      e) neasigurarea identificării, a monitorizării şi a evaluării factorilor de risc generatori de evenimente periculoase sau nestabilirea măsurilor de protecţie împotriva efectelor negative ale acestora;
      f) neasigurarea înzestrării, a dotării şi a echipării cu mijloace tehnice de protecţie civilă, precum şi nemenţinerea în stare de operativitate a acestora;
      g) nesolicitarea avizelor, a acordurilor sau a autorizaţiilor privind protecţia civilă ori neîndeplinirea măsurilor şi a condiţiilor prevăzute în acestea;
      h) neelaborarea regulamentelor, a normelor, a metodologiilor şi a dispoziţiilor privind protecţia civilă;
      i) neprevederea în documentele tehnico-economice ale investiţiilor a adăposturilor, a dotărilor şi a măsurilor de utilitate publică privind protecţia civilă sau nerealizarea la termen a acestora;
      j) nemenţinerea adăposturilor publice de protecţie civilă în bună stare de utilizare pe timpul situaţiilor excepţionale, corespunzătoare destinaţiilor acestora;
      k) neparticiparea la instruirile, exerciţiile şi aplicaţiile de pregătire privind protecţia civilă;
      l) neîndeplinirea măsurilor de protecţie nucleară, biologică şi chimică a populaţiei;
      m) neanunţarea sau neinformarea despre evenimentele periculoase produse sau privind măsurile de protecţie civilă luate ori necesar a fi luate;
      n) folosirea în alte scopuri a mijloacelor tehnice de protecţie civilă cu destinaţie publică;
      o) interzicerea accesului personalului şi al mijloacelor tehnice ale serviciilor de urgenţă în scopul îndeplinirii atribuţiilor legale specifice;
      p) neconstituirea rezervelor de resurse tehnico-materiale necesare protecţiei civile, prevăzute în planurile specifice;
      q) neîndeplinirea funcţiilor de sprijin stabilite pe timpul situaţiilor de urgenţă;
      r) accesul persoanelor neautorizate pe timpul situaţiilor de urgenţă în zonele afectate, interzise accesului şi care sunt delimitate şi marcate corespunzător;
      s) necompensarea contravalorii serviciilor prestate pe timpul situaţiilor de urgenţă;
      t) neîndeplinirea măsurilor stabilite pentru asigurarea condiţiilor de supravieţuire a populaţiei afectate.

CARE SUNT CONTRAVENTIILE

Art. 77 (1) Contravenţiile prevăzute la art. 76 se sancţionează cu amendă după cum urmează:
      a) de la 500.000 lei la 1.000.000 lei, faptele prevăzute la lit. k) şi m);
      b) de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei, faptele prevăzute la lit. c) şi g);
      c) de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei, faptele prevăzute la lit. h), n), o), q), s) şi t);
      d) de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei, faptele prevăzute la lit. a), b), d), i), j) şi p);
      e) de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei, faptele prevăzute la lit. e), f), l) şi r).
           (2) Sancţiunile contravenţionale se aplică persoanelor fizice sau juridice, după caz.

Art. 78 Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul serviciilor de urgenţă profesioniste cu atribuţii de îndrumare, control, intervenţie şi constatare a încălcărilor legii în domeniul protecţiei civile, desemnat de inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi nominalizat de inspectorii-şefi, precum şi de către persoanele anume desemnate de către conducătorii autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii în domeniu.

OMAI nr. 163/2007 Normele generale de apărare împotriva incendiilor

 Art. 1 Normele generale de aparare impotriva incendiilor, denumite in continuare norme generale, stabilesc principiile, criteriile de performanta si conditiile tehnice generale privind asigurarea cerintei esentiale “securitate la incendiu” pentru constructii, instalatii si amenajari, precum si regulile si masurile generale de prevenire si stingere a incendiilor.

Art. 2 Scopul prezentelor norme generale este prevenirea si reducerea riscurilor de incendii si asigurarea conditiilor pentru limitarea propagarii si dezvoltarii incendiilor, prin masuri tehnice si organizatorice, pentru protectia utilizatorilor, a fortelor care actioneaza la interventie, a bunurilor si mediului impotriva efectelor situatiilor de urgenta determinate de incendii.

Art. 3 Prezentele norme generale se aplica la proiectarea, executarea si exploatarea constructiilor, instalatiilor si a amenajarilor, la lucrarile de modernizare, extindere, schimbare a destinatiei celor existente, precum si la organizarea si desfasurarea activitatilor de aparare impotriva incendiilor si la echiparea cu mijloace tehnice de aparare impotriva incendiilor.

Art. 4 Prezentele norme generale sunt obligatorii pentru autoritatile administratiei publice centrale si locale, pentru toate celelalte persoane juridice, precum si pentru persoanele fizice aflate pe teritoriul Romaniei.

Art. 80 Masurile generale de prevenire a incendiilor la exploatarea constructiilor, instalatiilor si amenajarilor privesc:
      a) controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a activitatilor, pe timpul desfasurarii si dupa incheierea acestora;
      b) stabilirea masurilor tehnico-organizatorice in vederea reducerii riscului de incendiu ori a
consecintelor incendiilor;
      c) mentinerea conditiilor realizate pentru evacuarea utilizatorilor in siguranta si pentru
securitatea echipelor de interventie in cazul izbucnirii unui incendiu;
      d) intretinerea in stare operativa a mijloacelor tehnice de aparare impotriva incendiilor.

Art. 81 (1) Exploatarea sistemelor, instalatiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, masinilor si utilajelor de orice categorie se face conform reglementarilor tehnice specifice.
      (2) Exploatarea mijloacelor tehnice prevazute la alin. (1) cu defectiuni, improvizatii sau fara
protectia corespunzatoare fata de materialele sau substantele combustibile din spatiul in care sunt utilizate este interzisa.
      (3) La utilizarea mijloacelor tehnice prevazute la alin. (1) este obligatorie respectarea
instructiunilor de functionare, verificare si intretinere, precum si a masurilor specifice de aparare impotriva incendiilor, emise si aprobate potrivit legii.

Art. 84 (1) In spatiile cu risc mare de incendiu sau de explozie se interzice accesul salariatilor si al altor persoane fara echipament de protectie adecvat conditiilor de lucru.
      (2) Folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor si sculelor neprotejate corespunzator sau care pot produce scantei prin functionare, lovire sau frecare in spatii sau in locuri cu risc de explozie este interzisa.

Art. 87 (1) Deseurile si reziduurile, scurgerile si depunerile de praf sau de pulberi combustibile se indeparteaza ritmic prin metode si mijloace adecvate, obligatoriu la terminarea fiecarui schimb de lucru, si se depun in locuri special destinate depozitarii sau distrugerii lor.
      (2) Deseurile si reziduurile de lichide combustibile sau cele din materiale solide, cum sunt
carpe, calti, bumbac, rumegus, care contin astfel de produse, se colecteaza in cutii sau in vase metalice ori cu captuseala metalica interioara, prevazute cu capac, amplasate in locuri fara risc de incendiu si marcate.
      (3) Deseurile, reziduurile si ambalajele combustibile, care se reutilizeaza, se depoziteaza, cu asigurarea distantelor de siguranta fata de cladiri, instalatii, culturi agricole, suprafete impadurite si alte materiale combustibile, in functie de natura si de proprietatile fizico-chimice ale acestora.
      (4) Deseurile, reziduurile si ambalajele combustibile, care nu se reutilizeaza, se distrug conform reglementarilor specifice.

Art. 88 (1) Materialele si substantele care prezinta pericol de autoaprindere se pastreaza in conditii adecvate naturii lor, bine ventilate si luandu-se masuri de control si preintampinare a fenomenului de autoincalzire.
      (2) Prevenirea aparitiei fenomenului de autoaprindere se urmareste si la depozitarea furajelor si plantelor tehnice, conform reglementarilor specifice.
      (3) Amplasarea depozitelor de combustibili, furaje si plante tehnice se face la distante de
siguranta, astfel incat eventualele incendii produse la acestea sa nu pericliteze vecinatatile.

Art. 89 Toate instalatiile/conductele prin care circula substante lichide sau gaze se marcheaza prin culori specifice de identificare a naturii substantei, respectiv pericolului acesteia, prevazute de normele tehnice specifice.

Art. 93 (1) La cladiri administrative/birouri, activitatea se organizeaza astfel incat sa nu se creeze aglomerari ale publicului, care sa ingreuneze sau chiar sa blocheze evacuarea in caz de incendiu.
      (2) Pe timpul exploatarii incaperilor, compartimentelor si spatiilor aferente cladirilor
administrative trebuie luate masuri de reducere la minim posibil a riscului de incendiu prin limitarea la strictul necesar a cantitatilor de materiale combustibile si a eventualelor surse cu potential de aprindere a acestora.

Art. 106 (1) Reglementarea fumatului din punct de vedere al prevenirii incendiilor este obligatorie in cadrul fiecarui operator economic sau al fiecarei institutii publice si se face prin dispozitie scrisa, data de persoana cu atributii de conducere.
            (2) Pentru situatiile in care o constructie sau o amenajare este folosita de mai multi utilizatori, reglementarea fumatului se face prin dispozitie emisa de proprietarul constructiei sau al amenajarii respective, insusita de utilizatorii in cauza.
            (3) In dispozitia pentru reglementarea fumatului se mentioneaza:
      a) locurile cu pericol de incendiu sau de explozie, pe langa spatiile publice inchise, conform
legii, in care este interzis fumatul sau, dupa caz, accesul cu tigari, chibrituri sau brichete; se prevad obligatoriu locurile cu schele, cofraje si esafodaje, realizate din materiale combustibile, precum si lanurile de cereale in faza de coacere si zonele impadurite;
      b) locurile amenajate pentru fumat;
      c) persoanele desemnate sa raspunda de supravegherea respectarii reglementarii, pe locuri si sectoare de activitate;
      d) alte date si informatii necesare sa fie precizate pentru a diminua pericolul de incendiu.
            (4) Locurile in care este interzis fumatul se marcheaza conform legii.
            (5) Locurile in care este permis fumatul se marcheaza cu indicatorul “LOC PENTRU FUMAT”.
            (6) Locurile pentru fumat stabilite in exteriorul cladirilor sunt amplasate la o distanta mai mare de 40 m fata de locurile in care exista pericol de explozie: gaze si lichide combustibile, explozivi, vapori inflamabili etc., 10 m fata de locurile in care exista materiale solide combustibile: lemn, textile, hartie, carton asfaltat, bitum, si 50 m fata de culturile de cereale paioase in perioada coacerii si recoltarii sau de zonele impadurite.
           (7) Locurile stabilite pentru fumat se prevad cu:
      a) scrumiere sau vase cu apa, nisip sau pamant;
      b) instructiuni afisate, cuprinzand masuri de prevenire a incendiilor si reguli de comportare incaz de incendiu;
      c) mijloace tehnice de aparare impotriva incendiilor.
           (8) Scrumierele din interiorul cladirilor se amplaseaza astfel incat sa nu fie posibila aprinderea materialelor combustibile din apropiere, cum ar fi draperii, perdele, jaluzele.
           (9) Depunerea in scrumiere a altor deseuri de materiale combustibile, cum sunt hartia, cartonul, textilele, este interzisa.
           (10) Golirea scrumierelor in cosurile de hartie sau in alte locuri in care exista materiale
combustibile este interzisa.
           (11) Aruncarea la intamplare a resturilor de tigari sau chibrituri aprinse este interzisa.

Art. 107 Pentru asigurarea conditiilor de evacuare si salvare a utilizatorilor in siguranta in caz de incendiu se adopta urmatoarele masuri:
      a) intretinerea in buna stare de functionare a sistemelor de decomprimare sau de etansare la fum si gaze fierbinti, precum si a elementelor de limitare a propagarii focului ori de izolare termica din compunerea constructiilor si instalatiilor;
      b) pastrarea cailor de evacuare libere si in stare de utilizare la parametrii la care au fost
proiectate si realizate;
      c) functionarea iluminatului de siguranta si a celei de-a doua surse de energie electrica,
conform reglementarilor tehnice;
      d) functionarea sistemelor de alarmare si semnalizare a incendiilor la parametrii de
performanta pentru care au fost proiectate;
      e) organizarea si desfasurarea, periodic, de exercitii si aplicatii cu salariatii, in conditiile legii.

Art. 108 (1) Caile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, in refugii sau in alte locuri special amenajate pentru evacuare, se marcheaza cu indicatoare standardizate, conform reglementarilor tehnice specifice, astfel incat traseele acestora sa fie recunoscute cu usurinta, atat ziua cat si noaptea, de persoanele care le utilizeaza in caz de incendiu.
           (2) Se monteaza indicatoare corespunzatoare la rampele scarilor care duc la demisol sau
subsol ori la usile de acces catre alte spatii si incaperi din care evacuarea nu poate fi continuata.

Art. 109 (1) Dispozitivele care asigura inchiderea automata in caz de incendiu a elementelor de protectie a golurilor, cele de actionare a trapelor si clapetelor, precum si cele care mentin in pozitie inchisa usile incaperilor tampon se mentin in permanenta in stare de functionare.
           (2) Se interzice blocarea in pozitie deschisa a usilor caselor scarilor, a celor de pe coridoare, a celor cu dispozitive de inchidere automata sau a altor usi care, in caz de incendiu, au rolul de a opri patrunderea fumului, gazelor fierbinti si propagarea incendiilor pe verticala sau orizontala.
           (3) Dispozitivele de la alin. (2), care asigura inchiderea automata a usilor, se verifica periodic si se mentin in stare de functionare.
           (4) Sistemul de inchidere a usilor de pe traseele de evacuare trebuie sa permita deschiderea usoara a acestora in caz de incendiu.

Art. 110 (1) Este interzisa blocarea cailor de acces, de evacuare si de interventie cu materiale care reduc latimea sau inaltimea libera de circulatie stabilita ori care prezinta pericol de incendiu sau explozie, precum si efectuarea unor modificari la acestea, prin care se inrautateste situatia initiala.
           (2) In casele scarilor, pe coridoare sau pe alte cai de evacuare ale cladirilor se interzic
amenajarea de boxe ori locuri de lucru, depozitarea de materiale, mobilier sau obiecte, amplasarea de masini de fotocopiat, dozatoare pentru sucuri/cafea etc., care ar putea impiedica evacuarea persoanelor si bunurilor, precum si accesul personalului de interventie.

Art. 113 Caile de acces si de evacuare din cladiri, limitele zonelor periculoase de incendiu, explozie, electrocutare, radiatii, locurile in care sunt amplasate utilajele si instalatiile pentru stingerea incendiilor si orice alte instalatii care, in caz de incendiu, presupun manevre obligatorii se marcheaza vizibil, potrivit reglementarilor tehnice specifice.

2. Organizarea apararii impotriva incendiilor la nivelul unitatii

Continutul organizarii activitatii de aparare impotriva incendiilor conform OMAI nr. 163/2007
Art. 5. Organizarea apararii impotriva incendiilor presupune:
      a) stabilirea structurilor cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor;
      b) elaborarea, aprobarea si difuzarea actelor de autoritate: decizii, dispozitii, hotarari si altele asemenea, prin care se stabilesc raspunderi pe linia apararii impotriva incendiilor;
      c) elaborarea, aprobarea si difuzarea documentelor si evidentelor specifice privind apararea impotriva incendiilor;
      d) organizarea apararii impotriva incendiilor la locurile de munca;
      e) planificarea si executarea de controale proprii periodice, in scopul depistarii, cunoasterii si inlaturarii oricaror stari de pericol care pot favoriza initierea sau dezvoltarea incendiilor;
      f) analiza periodica a capacitatii de aparare impotriva incendiilor;
      g) elaborarea de programe de optimizare a activitatii de aparare impotriva incendiilor;
      h) indeplinirea criteriilor si a cerintelor de instruire, avizare, autorizare, atestare, certificare, agrementare, prevazute de actele normative in vigoare;
      i) realizarea unui sistem operativ de observare si anuntare a incendiului, precum si de alertare in cazul producerii unui astfel de eveniment;
      j) asigurarea functionarii la parametrii proiectati a mijloacelor tehnice de aparare impotriva incendiilor;
      k) planificarea interventiei salariatilor, a populatiei si a fortelor specializate, in caz de incendiu;
      l) analizarea incendiilor produse, desprinderea concluziilor si stabilirea imprejurarilor si a factorilor determinanti, precum si a unor masuri conforme cu realitatea;
      m) reglementarea raporturilor privind apararea impotriva incendiilor in relatiile generate de contracte/conventii;
      n) asigurarea formularelor tipizate, cum sunt permisele de lucru cu focul, fisele de instruire.

Art. 6 (1) In cadrul autoritatilor administratiei publice centrale si al celorlalte organe centrale de specialitate, al Consiliului General al Municipiului Bucuresti, al consiliilor judetene, municipale si ale sectoarelor municipiului Bucuresti, orasenesti si comunale, al institutiilor publice si al operatorilor economici, in functie de nivelul riscului de incendiu si de specificul activitatii, se constituie, dupa caz, urmatoarele structuri cu atributii de aparare impotriva incendiilor:
      a) compartiment de aparare impotriva incendiilor, compus din doua sau mai multe cadre tehnice sau personal de specialitate cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor;
      b) cadru tehnic sau personal de specialitate cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor numit exclusiv pentru aceasta activitate, conform legii;
      c) serviciu public voluntar sau privat pentru situatii de urgenta.
           (2) In vederea indeplinirii atributiilor pe linia apararii impotriva incendiilor, consiliile locale si operatorii economici care nu au obligatia, prin lege, sa angajeze cel putin un cadru tehnic cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor sau personal de specialitate, prevazut la alin. (1) lit. b), pot desemna din randul personalului propriu un salariat care sa indeplineasca si atributii specifice in domeniul apararii impotriva incendiilor sau pot incheia un contract cu o persoana fizica sau juridical atestata, in conditiile legii.

Art. 17 Actele de autoritate privind apararea impotriva incendiilor emise de administratorul operatorului economic/conducatorul institutiei sunt:
      a) dispozitie privind stabilirea modului de organizare si a responsabilitatilor privind apararea impotriva incendiilor;
      b) instructiuni de aparare impotriva incendiilor si atributii ale salariatilor la locurile de munca;
      c) dispozitie privind reglementarea lucrului cu foc deschis si a fumatului;
      d) dispozitie privind organizarea instruirii personalului;
      e) dispozitie de constituire a serviciului privat pentru situatii de urgenta ori contract/conventie cu un alt serviciu privat pentru situatii de urgenta;
      f) dispozitie de sistare a lucrarilor de constructii/oprire a functionarii ori utilizarii constructiilor/amenajarilor, in cazul anularii avizului/autorizatiei de securitate la incendiu;
      g) reguli si masuri de aparare impotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportul si depozitarea substantelor periculoase specifice produselor sale;
      h) conventii/contracte cuprinzand raspunderile ce revin partilor pe linia apararii impotriva incendiilor in cazul transmiterii temporare a dreptului de folosinta asupra bunurilor imobile/antrepriza;
      i) dispozitia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor, conform legii;
      j) masuri speciale de aparare impotriva incendiilor pentru perioadele caniculare sau secetoase.

Art. 18 Documentele si evidentele specifice apararii impotriva incendiilor ale operatorilor economici/institutiilor mentionate la art. 5 lit. c) trebuie sa cuprinda cel putin:
      a) planul de analiza si acoperire a riscurilor al unitatii administrativ-teritoriale, in partea ce revine operatorului economic/institutiei;
      b) fisa obiectivului, conform modelului prezentat in anexa nr. 5 la Regulamentul de planificare, organizare, pregatire si desfasurare a activitatii de prevenire a situatiilor de urgenta, aprobat prin Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.474/2006, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 885 din 31 octombrie 2006; un exemplar din fisa obiectivului se trimite la inspectoratul judetean/al municipiului Bucuresti pentru situatii de urgenta;
      c) raportul anual de evaluare a nivelului de aparare impotriva incendiilor;
      d) documentatia tehnica specifica, conform legii: scenarii de securitate la incendiu, identificarea si analiza riscurilor de incendiu etc.;
      e) avizele/autorizatiile de securitate la incendiu, insotite de documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor;
      f) certificate EC, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru mijloacele tehnice de aparare impotriva incendiilor si echipamentele specifice de protectie utilizate;
      g) registrele instalatiilor de detectare/semnalizare/stingere a incendiilor, copii dupa atestatele firmelor care au efectuat/efectueaza proiectarea, montarea, verificarea, intretinerea, repararea acestora sau care efectueaza servicii in domeniu;
      h) registrul pentru evidenta permiselor de lucru cu focul;
      i) date ale personalului din cadrul serviciului privat pentru situatii de urgenta, conform criteriilor de performanta;
      j) lista operatorilor economici/institutiilor cu care a incheiat contracte de inchiriere/conventii, cu specificarea domeniului de activitate al acestora si a numarului si termenului de valabilitate ale contractului;
      k) planurile de protectie impotriva incendiilor;
      l) evidenta exercitiilor de evacuare a personalului propriu/utilizatorilor constructiei;
      m) evidenta exercitiilor de interventie efectuate, avand anexate concluziile rezultate din efectuarea acestora;
      n) rapoartele de interventie ale serviciului privat pentru situatii de urgenta;
      o) fisele de instruire, conform reglementarilor specifice;
      p) lista cu substantele periculoase, clasificate potrivit legii;
      q) grafice de intretinere si verificare, conform instructiunilor producatorului/furnizorului, pentru diferite categorii de utilaje, instalatii si sisteme care pot genera incendii sau care se utilizeaza in caz de incendiu;
      r) rapoartele intocmite in urma controalelor preventive proprii sau ale autoritatii de stat competente;
      s) programe/planuri cuprinzand masuri si actiuni proprii sau rezultate in urma constatarilor autoritatilor de control pentru respectarea reglementarilor in domeniu.

Art. 19 Documentele si evidentele specifice privind apararea impotriva incendiilor se actualizeaza de catre cei care le-au intocmit si aprobat, daca:
      a) s-au produs modificari ale actelor normative si ale reglementarilor tehnice care au stat la baza emiterii acestora;
      b) s-au produs modificari ale personalului cu atributii stabilite conform acestora;
      c) s-au produs modificari referitoare la constructii, instalatii sau la specificul activitatii.

Art. 20 (1) Prevederile art. 17 si 18 se aplica la operatorii economici si la institutiile care au un numar de salariati cel putin egal cu cel stabilit, conform legii, pentru intreprinderile mici.
           (2) Pentru operatorii economici, institutiile si alte persoane juridice ce desfasoara activitati in domeniu reglementat de o autoritate, care nu se incadreaza in prevederile alin. (1), administratorul, conducatorul sau persoana cu functii de conducere, dupa caz, asigura organizarea activitatii de aparare impotriva incendiilor prin emiterea urmatoarelor documente:
      a) instructiuni de aparare impotriva incendiilor si atributii ale salariatilor la locurile de munca;
      b) reglementarea lucrului cu foc deschis si a fumatului;
      c) organizarea instruirii personalului;
      d) dispozitie de sistare a lucrarilor de constructii/oprire a functionarii ori utilizarii constructiilor/amenajarilor, in cazul anularii avizului/autorizatiei de securitate la incendiu;
      e) reguli si masuri de aparare impotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportul si depozitarea substantelor periculoase specifice produselor sale.
           (3) Operatorii economici, institutiile si celelalte persoane juridice prevazute la alin. (2) asigura urmatoarele documente si evidente specifice apararii impotriva incendiilor:
      a) documentatia tehnica specifica, conform legii: scenarii de securitate la incendiu, identificarea si analiza riscurilor de incendiu etc.;
      b) avize/autorizatii de securitate la incendiu, insotite de documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor;
      c) certificate CE, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru mijloacele tehnice de aparare impotriva incendiilor si echipamentele specifice de protectie utilizate;
      d) registrul pentru evidenta permiselor de lucru cu focul;
      e) organizarea apararii impotriva incendiilor la locul de munca;
      f) fisele de instruire, conform reglementarilor specifice;
      g) lista cu substantele periculoase, clasificate potrivit legii;
      h) rapoartele intocmite in urma controalelor autoritatii de stat si masurile si actiunile proprii sau rezultate in urma constatarilor autoritatilor de control pentru respectarea reglementarilor in domeniu.

Art. 21 Organizarea activitatii de aparare impotriva incendiilor la locul de munca, prevazuta la art. 5 lit. d) din prezentul ordin, are ca scop asigurarea conditiilor care sa permita salariatilor/persoanelor fizice ca, pe baza instruirii si cu mijloacele tehnice pe care le au la dispozitie, sa actioneze efficient pentru prevenirea si stingerea incendiilor, evacuarea si salvarea utilizatorilor constructiei, evacuarea bunurilor materiale, precum si pentru inlaturarea efectelor distructive provocate in caz de incendii, explozii sau accidente tehnice.

Art. 22 (1) Prin loc de munca, in intelesul prevederilor prezentelor norme generale, se intelege:
      k) compartiment, sector, departament administrativ functional, constructie pentru birouri, cu destinatie financiar-bancara;
      l) biblioteca, arhiva;
           (2) Atunci cand pe unul sau mai multe niveluri ale aceleiasi cladiri isi desfasoara activitatea mai multi operatori economici sau alte persoane juridice sau persoane fizice autorizate, locul de munca se delimiteaza la limita spatiilor utilizate de acestia, iar utilitatile comune se repartizeaza, dupa caz, proprietarului cladirii ori, prin intelegere, operatorilor economici sau persoanelor juridice respective.

Art. 23 Organizarea apararii impotriva incendiilor la locul de munca consta in:
      a) prevenirea incendiilor, prin luarea in evidenta a materialelor si dotarilor tehnologice care prezinta pericol de incendiu, a surselor posibile de aprindere ce pot aparea si a mijloacelor care le pot genera, precum si prin stabilirea si aplicarea masurilor specifice de prevenire a incendiilor;
      b) organizarea interventiei de stingere a incendiilor ;
      c) afisarea instructiunilor de aparare impotriva incendiilor;
      d) organizarea salvarii utilizatorilor si a evacuarii bunurilor, prin intocmirea si afisarea planurilor de protectie specifice si prin mentinerea conditiilor de evacuare pe traseele stabilite;
      e) elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de munca, desfasurarea propriu-zisa si verificarea efectuarii acesteia;
      f) marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de securitate sau a altor inscriptii ori mijloace de atentionare.

3. Mijloace tehnice de prevenire si stingere a incendiilor cu care sunt echipate constructiile, instalatiile, amenajarile si modul de utilizare a acestora, precum si mijloacele tehnice existente si planificarea resurselor pentru realizara masurilor de protectie civila;

Echiparea si dotarea cu mijloace tehnice de aparare impotriva incendiilor conform OMAI 163/2007
Art. 123 (1) Echiparea si dotarea constructiilor, instalatiilor si a amenajarilor cu instalatii de protectie impotriva incendiilor si cu alte mijloace tehnice de aparare impotriva incendiilor, stabilirea categoriilor, tipurilor si parametrilor specifici, precum si dimensionarea si amplasarea acestora se asigura conform reglementarilor tehnice si normelor specifice de aparare impotriva incendiilor.
      (2) Mijloacele tehnice de aparare impotriva incendiilor trebuie sa indeplineasca si sa asigure criteriile si nivelurile de performanta prevazute de reglementarile tehnice aplicabile si de specificatiile tehnice de referinta.

Art. 125 Dotarea operatorilor economici si a institutiilor cu mijloace tehnice de aparare impotriva incendiilor se face pe baza normelor specifice de aparare impotriva incendiilor si reglementarilor tehnice.

Art. 129 Montarea, exploatarea si mentenanta mijloacelor tehnice de aparare impotriva incendiilor se fac in conformitate cu reglementarile tehnice specifice, cu instructiunile de montaj, utilizare, verificare si intretinere ale producatorilor si cu standardele europene de referinta, astfel incat sa li se asigure permanent performantele normate.

Art. 130 La stabilirea tipurilor de instalatii de protectie impotriva incendiilor si a altor mijloace tehnice de aparare impotriva incendiilor cu care se echipeaza constructiile, instalatiile si amenajarile se au in vedere urmatoarele criterii:
      a) conditiile si cerintele tehnice precizate in reglementarile tehnice specifice;
      b) posibilitatile de actionare in spatii inchise, in subsoluri, la inaltime sau in medii cu nocivitate marita;
      c) caracteristicile si performantele mijloacelor tehnice de aparare impotriva incendiilor;
      d) compatibilitatea substantelor de stingere cu clasele de incendiu si cu alte substante de stingere utilizate simultan sau succesiv;
      e) influenta substantelor de stingere asupra utilizatorilor, elementelor de constructie ale cladirii si mediului.

Art. 131 (1) Tipul si numarul de stingatoare cu care se doteaza constructiile se stabilesc potrivit reglementarilor tehnice ori normelor specifice de aparare impotriva incendiilor.