Instructajul
la locul de munca
TEMATICĂ SINTEZA (La locul de munca)
Instruirea persoanelor angajate în muncă în domeniul situaţiilor de urgenţă constituie parte componentă a activităţii de pregătire desfăşurate de persoanele fizice şi juridice în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă, potrivit prevederilor legale în vigoare.
Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă este componentă a pregătirii profesionale şi are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor necesare în vederea prevenirii şi reducerii efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă sau ale dezastrelor la locul de muncă şi în incinta instituţiilor şi operatorilor economici.
Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă este obligatorie şi trebuie să aibă un caracter permanent şi susţinut în timpul desfăşurării procesului de producţie şi la locul de muncă.
Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii agenţilor economici au obligaţia să asigure instruirea întregului personal angajat în muncă, în raport cu nivelul de pregătire al salariaţilor şi în funcţie de specificul activităţii desfăşurate de fiecare unitate.
Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă se face la angajare şi periodic şi se realizează prin următoarele categorii de instructaje:
a) instructajul introductiv general;
b) instructajul specific locului de muncă;
c) instructajul periodic;
d) instructajul pe schimb, acolo unde situaţia o impune;
e) instructajul special pentru lucrări periculoase;
f) instructajul la recalificarea profesională;
g) instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a instituţiei.
Instructajul specific locului de muncă trebuie să asigure participanţilor cunoştinţe referitoare la:
1. Acte normative în domeniul situaţiilor de urgenţă;
2. Descrierea, funcţionarea, amplasarea şi modul de acţionare a instalaţiilor, utilajelor, aparatelor, dispozitivelor şi mijloacelor de protecţie împotriva incendiilor;
3. Instrucţiuni proprii în domeniul situaţiilor de urgenţă;
4. Demonstraţii practice.
1. Acte normative în domeniul situaţiilor de urgenţă:
Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor
Art. 21. – Utilizatorul are următoarele obligaţii principale:
a) să cunoască şi să respecte măsurile de apărare împotriva incendiilor, stabilite de administrator, conducătorul instituţiei, proprietar, producător sau importator, după caz;
b) să întreţină şi să folosească, în scopul pentru care au fost realizate, dotările pentru apărarea împotriva incendiilor, puse la dispoziţie de administrator, conducătorul instituţiei, proprietar, producător sau importator;
c) să respecte normele de apărare împotriva incendiilor, specifice activităţilor pe care le organizează sau le desfăşoară;
d) să nu efectueze modificări neautorizate şi fără acordul scris al proprietarului, al proiectantului iniţial al construcţiei, instalaţiei, echipamentului, dispozitivului sau mijlocului de transport utilizat ori al unui expert tehnic atestat potrivit legislaţiei în vigoare;
e) să aducă la cunoştinţa administratorului, conducătorului instituţiei sau proprietarului, după caz, orice defecţiune tehnică ori altă situaţie care constituie pericol de incendiu.
Art. 22. – Fiecare salariat are, la locul de muncă, următoarele obligaţii principale:
a) să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoştinţă, sub orice formă, de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz;
b) să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi echipamentele, potrivit instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz;
c) să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor şi instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor;
d) să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice încălcare a normelor de apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situaţii stabilite de acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi instalaţiile de apărare împotriva incendiilor;
e) să coopereze cu salariaţii desemnaţi de administrator, după caz, respectiv cu cadrul tehnic specializat, care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, în vederea realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
f) să acţioneze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul apariţiei oricărui pericol iminent de incendiu;
g) să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care are cunoştinţă, referitoare la producerea incendiilor.
Art. 43. – Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, materială, civilă sau penală, după caz.
Art. 44. – Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:
I. cu amendă de la 100 lei la 500 lei:
b) neasigurarea şi nepunerea în mod gratuit la dispoziţia forţelor chemate în ajutor, de către administrator sau conducătorul instituţiei, a mijloacelor tehnice pentru apărare împotriva incendiilor şi a echipamentelor de protecţie specifice riscurilor care decurg din existenţa şi funcţionarea unităţii, precum şi a antidotului şi medicamentelor pentru acordarea primului ajutor;
II. cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei:
a) neanunţarea, prin orice mijloc, a serviciilor de urgenţă, a primarului sau a poliţiei de către persoana care observă un incendiu şi, după caz, neluarea măsurilor, după posibilităţile sale, pentru limitarea şi stingerea incendiului;
e) nerespectarea de către salariaţi a obligaţiilor ce le revin potrivit prevederilor art. 22 lit. a), b), e) şi f);
g) nerespectarea de către utilizator a obligaţiilor stabilite la art. 21 lit. d) şi e);
III. cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei:
a) inacţiunea persoanelor fizice şi juridice aflate în apropierea incendiilor produse la păduri, plantaţii, culturi agricole, mirişti, păşuni şi fâneţe şi care nu intervin imediat cu mijloacele de care dispun pentru limitarea şi stingerea acestora;
f) necunoaşterea şi nerespectarea de către utilizator a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, stabilite de administrator, proprietar, producător sau importator, după caz;
g) neîndeplinirea de către salariaţi a obligaţiilor pe care le au potrivit dispoziţiilor art. 22 lit. c), d) şi g);
IV. cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei:
a) neîndeplinirea de către persoanele fizice şi juridice a obligaţiilor ce le revin în situaţii de forţă majoră determinate de incendii, prevăzute la art. 8;
e) nerespectarea de către persoanele fizice şi juridice utilizatoare a prevederilor art. 21 lit. b) şi c);
Art. 45. – (1) Sancţiunile contravenţionale se aplică persoanelor fizice sau juridice, după caz.
(2) Contravenientul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute în prezenta lege, pentru fiecare categorie de contravenţii.
(3) Contravenţiile la normele de prevenire şi stingere a incendiilor şi sancţiunile contravenţionale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Art. 46. – (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 45 se fac de către personalul inspecţiilor de prevenire a incendiilor, prevăzute la art. 28 alin. (2), precum şi de cel al altor organe abilitate de lege.
LEGE Nr. 481 din 2004 privind protecţia civilă
Art. 20 (1) Cetăţenii sunt obligaţi:
a) să respecte şi să aplice normele şi regulile de protecţie civilă stabilite de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de conducătorii instituţiilor publice, ai agenţilor economici ori ai organizaţiilor neguvernamentale, după caz;
b) să ducă la îndeplinire măsurile de protecţie civilă dispuse, în condiţiile legii, de autorităţile competente sau de personalul învestit cu exerciţiul autorităţii publice din cadrul serviciilor publice de urgenţă;
c) să informeze autorităţile sau serviciile de urgenţă abilitate, prin orice mijloace, inclusiv telefonic, prin apelarea numărului 112, despre iminenţa producerii sau producerea oricărei situaţii de urgenţă despre care iau cunoştinţă;
d) să informeze serviciile de urgenţă profesioniste sau poliţia, după caz, inclusiv telefonic, prin apelarea numărului 112, despre descoperirea de muniţie sau elemente de muniţie rămase neexplodate;
e) să participe la pregătirea de protecţie civilă la locul unde îşi desfăşoară activitatea;
f) să participe la întreţinerea adăposturilor din clădirile proprietate personală şi, în caz de necesitate, la amenajarea spaţiilor de adăpostire din teren;
g) să-şi asigure mijloacele individuale de protecţie, trusa sanitară, rezerva de alimente şi apă, precum şi alte materiale de primă necesitate pentru protecţia familiilor lor;
h) să permită, în situaţii de urgenţă civilă, accesul forţelor şi mijloacelor de intervenţie în incinte sau pe terenuri proprietate privată;
i) să permită instalarea mijloacelor de alarmare pe clădirile proprietate privată sau aparţinând asociaţiilor de locatari sau proprietari, după caz, fără plată, precum şi accesul persoanelor autorizate, în vederea întreţinerii acestora;
j) să accepte şi să efectueze evacuarea din zonele afectate sau periclitate de dezastre, potrivit măsurilor dispuse şi aduse la cunoştinţă de către autorităţile abilitate;
k) să solicite avizele şi autorizaţiile privind protecţia civilă, în cazurile prevăzute de lege.
(2) Îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) revine, corespunzător situaţiei în care se găsesc, şi cetăţenilor străini care desfăşoară activităţi, au reşedinţa sau se află în tranzit, după caz, pe teritoriul României.
(3) Cetăţenii declaraţi inapţi de muncă din motive medicale sunt scutiţi, pe timpul intervenţiei în sprijinul forţelor de protecţie civilă, de prestarea de servicii ori de participarea la executarea de lucrări, evacuarea de bunuri şi altele asemenea, care presupun efort fizic.
Art. 31 Salariaţii au următoarele drepturi şi obligaţii:
a) să beneficieze, în mod gratuit, de echipament de protecţie individuală, de tratament medical şi antidoturi, dacă sunt încadraţi la agenţi economici sau instituţii cu surse de risc nuclear, chimic sau biologic;
b) să beneficieze de măsurile de protecţie socială prevăzute prin lege pentru perioadele de întrerupere a activităţii, impuse de situaţiile de protecţie civilă;
c) să respecte normele, regulile şi măsurile de protecţie civilă stabilite;
d) să participe la instruiri, exerciţii, aplicaţii şi la alte forme de pregătire specifică.
Art. 75 Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea juridică civilă, contravenţională sau penală, după caz.
Art. 76 Constituie contravenţii la prevederile prezentei legi următoarele fapte:
a) neincluderea măsurilor de protecţie civilă în programele de dezvoltare economico-socială sau în proiectele de buget;
b) neorganizarea serviciilor de urgenţă voluntare sau neasigurarea înzestrării şi a pregătirii profesionale a acestora;
c) neîntocmirea planurilor de intervenţie sau a altor documente operative de răspuns în situaţii de urgenţă ori neasigurarea punerii acestora în aplicare la declanşarea situaţiilor de urgenţă;
d) neasigurarea înştiinţării, a avertizării, a alarmării sau a evacuării populaţiei în situaţii de urgenţă;
e) neasigurarea identificării, a monitorizării şi a evaluării factorilor de risc generatori de evenimente periculoase sau nestabilirea măsurilor de protecţie împotriva efectelor negative ale acestora;
f) neasigurarea înzestrării, a dotării şi a echipării cu mijloace tehnice de protecţie civilă, precum şi nemenţinerea în stare de operativitate a acestora;
g) nesolicitarea avizelor, a acordurilor sau a autorizaţiilor privind protecţia civilă ori neîndeplinirea măsurilor şi a condiţiilor prevăzute în acestea;
h) neelaborarea regulamentelor, a normelor, a metodologiilor şi a dispoziţiilor privind protecţia civilă;
i) neprevederea în documentele tehnico-economice ale investiţiilor a adăposturilor, a dotărilor şi a măsurilor de utilitate publică privind protecţia civilă sau nerealizarea la termen a acestora;
j) nemenţinerea adăposturilor publice de protecţie civilă în bună stare de utilizare pe timpul situaţiilor excepţionale, corespunzătoare destinaţiilor acestora;
k) neparticiparea la instruirile, exerciţiile şi aplicaţiile de pregătire privind protecţia civilă;
l) neîndeplinirea măsurilor de protecţie nucleară, biologică şi chimică a populaţiei;
m) neanunţarea sau neinformarea despre evenimentele periculoase produse sau privind măsurile de protecţie civilă luate ori necesar a fi luate;
n) folosirea în alte scopuri a mijloacelor tehnice de protecţie civilă cu destinaţie publică;
o) interzicerea accesului personalului şi al mijloacelor tehnice ale serviciilor de urgenţă în scopul îndeplinirii atribuţiilor legale specifice;
p) neconstituirea rezervelor de resurse tehnico-materiale necesare protecţiei civile, prevăzute în planurile specifice;
q) neîndeplinirea funcţiilor de sprijin stabilite pe timpul situaţiilor de urgenţă;
r) accesul persoanelor neautorizate pe timpul situaţiilor de urgenţă în zonele afectate, interzise accesului şi care sunt delimitate şi marcate corespunzător;
s) necompensarea contravalorii serviciilor prestate pe timpul situaţiilor de urgenţă;
t) neîndeplinirea măsurilor stabilite pentru asigurarea condiţiilor de supravieţuire a populaţiei afectate.
Art. 77 (1) Contravenţiile prevăzute la art. 76 se sancţionează cu amendă după cum urmează:
a) de la 500.000 lei la 1.000.000 lei, faptele prevăzute la lit. k) şi m);
b) de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei, faptele prevăzute la lit. c) şi g);
c) de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei, faptele prevăzute la lit. h), n), o), q), s) şi t);
d) de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei, faptele prevăzute la lit. a), b), d), i), j) şi p);
e) de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei, faptele prevăzute la lit. e), f), l) şi r).
(2) Sancţiunile contravenţionale se aplică persoanelor fizice sau juridice, după caz.
Art. 78 Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul serviciilor de urgenţă profesioniste cu atribuţii de îndrumare, control, intervenţie şi constatare a încălcărilor legii în domeniul protecţiei civile, desemnat de inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi nominalizat de inspectorii-şefi, precum şi de către persoanele anume desemnate de către conducătorii autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii în domeniu.
OMAI nr. 163/2007 Normele generale de apărare împotriva incendiilor
Art. 80 Masurile generale de prevenire a incendiilor la exploatarea constructiilor, instalatiilor si amenajarilor privesc:
a) controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a activitatilor, pe timpul desfasurarii si dupa incheierea acestora;
b) stabilirea masurilor tehnico-organizatorice in vederea reducerii riscului de incendiu ori a consecintelor incendiilor;
c) mentinerea conditiilor realizate pentru evacuarea utilizatorilor in siguranta si pentru securitatea echipelor de interventie in cazul izbucnirii unui incendiu;
d) intretinerea in stare operativa a mijloacelor tehnice de aparare impotriva incendiilor.
Art. 81 (1) Exploatarea sistemelor, instalatiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, masinilor si utilajelor de orice categorie se face conform reglementarilor tehnice specifice.
(2) Exploatarea mijloacelor tehnice prevazute la alin. (1) cu defectiuni, improvizatii sau fara protectia corespunzatoare fata de materialele sau substantele combustibile din spatiul in care sunt utilizate este interzisa.
(3) La utilizarea mijloacelor tehnice prevazute la alin. (1) este obligatorie respectarea instructiunilor de functionare, verificare si intretinere, precum si a masurilor specifice de aparare impotriva incendiilor, emise si aprobate potrivit legii.
Art. 84 (1) In spatiile cu risc mare de incendiu sau de explozie se interzice accesul salariatilor si al altor persoane fara echipament de protectie adecvat conditiilor de lucru.
(2) Folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor si sculelor neprotejate corespunzator sau care pot produce scantei prin functionare, lovire sau frecare in spatii sau in locuri cu risc de explozie este interzisa.
Art. 87 (1) Deseurile si reziduurile, scurgerile si depunerile de praf sau de pulberi combustibile se indeparteaza ritmic prin metode si mijloace adecvate, obligatoriu la terminarea fiecarui schimb de lucru, si se depun in locuri special destinate depozitarii sau distrugerii lor.
(2) Deseurile si reziduurile de lichide combustibile sau cele din materiale solide, cum sunt carpe, calti, bumbac, rumegus, care contin astfel de produse, se colecteaza in cutii sau in vase metalice ori cu captuseala metalica interioara, prevazute cu capac, amplasate in locuri fara risc de incendiu si marcate.
(3) Deseurile, reziduurile si ambalajele combustibile, care se reutilizeaza, se depoziteaza, cu asigurarea distantelor de siguranta fata de cladiri, instalatii, culturi agricole, suprafete impadurite si alte materiale combustibile, in functie de natura si de proprietatile fizico-chimice ale acestora.
(4) Deseurile, reziduurile si ambalajele combustibile, care nu se reutilizeaza, se distrug conform reglementarilor specifice.
Art. 88 (1) Materialele si substantele care prezinta pericol de autoaprindere se pastreaza in conditii adecvate naturii lor, bine ventilate si luandu-se masuri de control si preintampinare a fenomenului de autoincalzire.
(2) Prevenirea aparitiei fenomenului de autoaprindere se urmareste si la depozitarea furajelor si plantelor tehnice, conform reglementarilor specifice.
(3) Amplasarea depozitelor de combustibili, furaje si plante tehnice se face la distante de siguranta, astfel incat eventualele incendii produse la acestea sa nu pericliteze vecinatatile.
Art. 89 Toate instalatiile/conductele prin care circula substante lichide sau gaze se marcheaza prin culori specifice de identificare a naturii substantei, respectiv pericolului acesteia, prevazute de normele tehnice specifice.
Art. 93 (1) La cladiri administrative/birouri, activitatea se organizeaza astfel incat sa nu se creeze aglomerari ale publicului, care sa ingreuneze sau chiar sa blocheze evacuarea in caz de incendiu.
(2) Pe timpul exploatarii incaperilor, compartimentelor si spatiilor aferente cladirilor administrative trebuie luate masuri de reducere la minim posibil a riscului de incendiu prin limitarea la strictul necesar a cantitatilor de materiale combustibile si a eventualelor surse cu potential de aprindere a acestora.
Art. 106 (1) Reglementarea fumatului din punct de vedere al prevenirii incendiilor este obligatorie in cadrul fiecarui operator economic sau al fiecarei institutii publice si se face prin dispozitie scrisa, data de persoana cu atributii de conducere.
(2) Pentru situatiile in care o constructie sau o amenajare este folosita de mai multi utilizatori, reglementarea fumatului se face prin dispozitie emisa de proprietarul constructiei sau al amenajarii respective, insusita de utilizatorii in cauza.
(3) In dispozitia pentru reglementarea fumatului se mentioneaza:
a) locurile cu pericol de incendiu sau de explozie, pe langa spatiile publice inchise, conform legii, in care este interzis fumatul sau, dupa caz, accesul cu tigari, chibrituri sau brichete; se prevad obligatoriu locurile cu schele, cofraje si esafodaje, realizate din materiale combustibile, precum si lanurile de cereale in faza de coacere si zonele impadurite;
b) locurile amenajate pentru fumat;
c) persoanele desemnate sa raspunda de supravegherea respectarii reglementarii, pe locuri si sectoare de activitate;
d) alte date si informatii necesare sa fie precizate pentru a diminua pericolul de incendiu.
(4) Locurile in care este interzis fumatul se marcheaza conform legii.
(5) Locurile in care este permis fumatul se marcheaza cu indicatorul “LOC PENTRU FUMAT”.
(6) Locurile pentru fumat stabilite in exteriorul cladirilor sunt amplasate la o distanta mai mare de 40 m fata de locurile in care exista pericol de explozie: gaze si lichide combustibile, explozivi, vapori inflamabili etc., 10 m fata de locurile in care exista materiale solide combustibile: lemn, textile, hartie, carton asfaltat, bitum, si 50 m fata de culturile de cereale paioase in perioada coacerii si recoltarii sau de zonele impadurite.
(7) Locurile stabilite pentru fumat se prevad cu:
a) scrumiere sau vase cu apa, nisip sau pamant;
b) instructiuni afisate, cuprinzand masuri de prevenire a incendiilor si reguli de comportare incaz de incendiu;
c) mijloace tehnice de aparare impotriva incendiilor.
(8) Scrumierele din interiorul cladirilor se amplaseaza astfel incat sa nu fie posibila aprinderea materialelor combustibile din apropiere, cum ar fi draperii, perdele, jaluzele.
(9) Depunerea in scrumiere a altor deseuri de materiale combustibile, cum sunt hartia, cartonul, textilele, este interzisa.
(10) Golirea scrumierelor in cosurile de hartie sau in alte locuri in care exista materiale combustibile este interzisa.
(11) Aruncarea la intamplare a resturilor de tigari sau chibrituri aprinse este interzisa.
Art. 107 Pentru asigurarea conditiilor de evacuare si salvare a utilizatorilor in siguranta in caz de incendiu se adopta urmatoarele masuri:
a) intretinerea in buna stare de functionare a sistemelor de decomprimare sau de etansare la fum si gaze fierbinti, precum si a elementelor de limitare a propagarii focului ori de izolare termica din compunerea constructiilor si instalatiilor;
b) pastrarea cailor de evacuare libere si in stare de utilizare la parametrii la care au fost proiectate si realizate;
c) functionarea iluminatului de siguranta si a celei de-a doua surse de energie electrica, conform reglementarilor tehnice;
d) functionarea sistemelor de alarmare si semnalizare a incendiilor la parametrii de performanta pentru care au fost proiectate;
e) organizarea si desfasurarea, periodic, de exercitii si aplicatii cu salariatii, in conditiile legii.
Art. 108 (1) Caile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, in refugii sau in alte locuri special amenajate pentru evacuare, se marcheaza cu indicatoare standardizate, conform reglementarilor tehnice specifice, astfel incat traseele acestora sa fie recunoscute cu usurinta, atat ziua cat si noaptea, de persoanele care le utilizeaza in caz de incendiu.
(2) Se monteaza indicatoare corespunzatoare la rampele scarilor care duc la demisol sau subsol ori la usile de acces catre alte spatii si incaperi din care evacuarea nu poate fi continuata.
Art. 109 (1) Dispozitivele care asigura inchiderea automata in caz de incendiu a elementelor de protectie a golurilor, cele de actionare a trapelor si clapetelor, precum si cele care mentin in pozitie inchisa usile incaperilor tampon se mentin in permanenta in stare de functionare.
(2) Se interzice blocarea in pozitie deschisa a usilor caselor scarilor, a celor de pe coridoare, a celor cu dispozitive de inchidere automata sau a altor usi care, in caz de incendiu, au rolul de a opri patrunderea fumului, gazelor fierbinti si propagarea incendiilor pe verticala sau orizontala.
(3) Dispozitivele de la alin. (2), care asigura inchiderea automata a usilor, se verifica periodic si se mentin in stare de functionare.
(4) Sistemul de inchidere a usilor de pe traseele de evacuare trebuie sa permita deschiderea usoara a acestora in caz de incendiu.
Art. 110 (1) Este interzisa blocarea cailor de acces, de evacuare si de interventie cu materiale care reduc latimea sau inaltimea libera de circulatie stabilita ori care prezinta pericol de incendiu sau explozie, precum si efectuarea unor modificari la acestea, prin care se inrautateste situatia initiala.
(2) In casele scarilor, pe coridoare sau pe alte cai de evacuare ale cladirilor se interzic amenajarea de boxe ori locuri de lucru, depozitarea de materiale, mobilier sau obiecte, amplasarea de masini de fotocopiat, dozatoare pentru sucuri/cafea etc., care ar putea impiedica evacuarea persoanelor si bunurilor, precum si accesul personalului de interventie.
Art. 113 Caile de acces si de evacuare din cladiri, limitele zonelor periculoase de incendiu, explozie, electrocutare, radiatii, locurile in care sunt amplasate utilajele si instalatiile pentru stingerea incendiilor si orice alte instalatii care, in caz de incendiu, presupun manevre obligatorii se marcheaza vizibil, potrivit reglementarilor tehnice specifice.
2. Descrierea, funcţionarea, amplasarea şi modul de acţionare a instalaţiilor, utilajelor, aparatelor, dispozitivelor şi mijloacelor de protecţie împotriva incendiilor
Stingatoarele
Stingătoarele sunt aparate proiectate, construite şi certificate pentru stingerea începuturilor de incendiu. Instrucţiunile de punere în funcţiune şi utilizare a stingătoarelor sunt inscripţionate pe eticheta fiecărui stingător.
Stingătoarele cu gaz (CO2) tip G:
1. Domeniu de utilizare: calculatoare, centrala telefonică, camera server, arhivă;
2. Stingerea cu CO2 este curată, nu lasă impurităţi sau reziduri;
3. Nu se depozitează şi nu se expun direct razelor solare sau temperaturi ridicate de peste +400 C;
4. Se transportă, depozitează, amplasează şi utilizează în poziţie verticală;
5. Agentul de stingere poate provoca vătămarea pielii;
6. Se ţine cont de pericolul ce îl prezintă gazul refulat pentru viaţa personalului de intervenţie, mai ales în spaţii închise (CO2 reduce concentraţia de oxigen în aer).
Stingătoarele cu pulbere tip P:
1. Domeniu de utilizare: instalaţii electrice aflate sub tensiune, depozite, auto, centrale termice, instalaţii sub tensiune, etc;
2. În aer liber se recomandă intervenţia din direcţia vântului şi dirijarea jetului de pulbere către baza flăcărilor;
3. Intervalul de temperatura pentru care poate fi folosit: -20 grade C + 60 frade C;
4. Nu se admite depozitarea sau amplasarea în zone expuse la ploaie, soare excesiv sau în apropierea unor surse care produc radiaţii termice;
5. Se transportă, depozitează, amplasează şi utilizează în poziţie verticală;
6. Pulberea stingătoarelor nu este toxică şi este biodegradabilă, dar se va evita intrarea în contact cu aceasta.
Punerea în funcţiune a stingătoarelor
Mai întâi se trage siguranţa. Această operaţiune deblochează mânerul declanşator al stingătorului şi se îndreaptă duza sau capătul liber al furtunului spre baza flăcării.
Apoi se apasă mânerul declanşator al stingătorului. În acest moment se eliberează agentul de stingere. Se va dirija jetul de agent de stingere stâng-dreapta. Prin această operaţie urmăriţi ca agentul de stingere să acopere întreg focul.
Hidranţii
Instalaţiile de hidranţi interiori şi exteriori au ca scop
limitarea şi localizarea incendiilor, stingerea acestora, protecţia
personalului care lucrează la temperaturi ridicate.
Hidrantul
este un dispozitiv fix prevăzut cu robinet, racordat la conductele de
distribuţie a apei sub presiune, care permite alimentarea furtunurilor
pentru stins incendii.
Amplasarea hidranţilor se face în locuri vizibile şi uşor accesibile în caz de incendiu.
Hidranţii interiori se amplasează în locuri vizibile şi uşor accesibile
în caz de incendiu, în funcţie de raza lor de acţiune şi de necesităţi,
în următoare ordine:
– lângă intrări în clădiri;
– pe case de scări;
– pe holuri;
– pe coridoare;
– lângă intrarea în încăperi şi în interiorul acestora.
Pe timp de noapte sau în locuri unde se desfăşoară activităţi la lumină
artificială, marcarea hidranţilor se va face prin iluminat de
siguranţă.
Cutia de siguranţă a unui hidrant interior conţine:
1. Furtunul de incendiu
a) Se instaleaza în locurile de intervenţie (cutie hidrant);
b) Trebuie evitat contactul cu corpurile incandescente, obiecte ascuţite, contactul cu substanţe corozive sau caustice, produse petroliere, etc;
c) La temperaturi scăzute (ger) se va menţine circulaţia continuă a apei, furtunul nu se ruleaza şi nu se îndoaie;
d) Temperatura optimă de depozitare este de +250C;
e) Se va proteja de lumina soarelui sau lumina artificială puternică;
f) La transport se va asigura integritatea şi se va evita deformarea prin presare sau îndoire.
2. Robinet hidrant;
3. Ţeavă de refulare universală cu refulare a apei sub formă de jet compact, pulverizat sau mixt.
Pentru utilizarea hidranţilor se efectueaza următoarele manevre:
a) se montează ţeava de refulare la un capăt al furtunului;
b) se cuplează celălalt capăt al furtunului la robinet;
d) se îndreaptă ţeava de refulare spre focarul incendiului şi furtunul bine ţinut pentru a nu fi scăpat din mâini din cauza presiunii apei;
e) deschiderea robinetului de trecere de la hidrant. Aceasta manevra se face de către doua persoane, una ţine ţeava de refulare îndreptată spre focar, iar cealalta deschide robinetul de la hidrant.
3. Instrucţiuni proprii în domeniul situaţiilor de urgenţă:
Sursele potenţiale de aprindere existente.
Având în vedere specificul activităţilor desfăşurate, instalaţiile şi echipamentele aferente, în cadrul unitaţii pot fi luate în considerare următoarele surse potenţiale (posibile) de aprindere:
a) Surse de aprindere cu flacără:
– chibritul: aruncat din neglijenţă, un băţ de chibrit aprins poate iniţia incendierea unor materiale uşor aprinzibile; un risc deosebit îl reprezintă aprinderea unui băţ de chibrit într-o atmosferă explozivă;
b) Surse de aprindere de natură termică:
– ţigară: restul de ţigară poate iniţia incendierea materialelor textile, resturi de hârtie, carton, etc.;
c) Surse de aprindere de natură electrică:
c.1. arcul electric, scântei electrice: constituie importante surse de aprindere în incendii sau explozii, în general în cazul unor amestecuri inflamabile;
c.2. scurtcircuitul: poate deveni o sursă de aprindere în anumite condiţii favorizante:
– montarea instalaţiilor electrice direct pe elementele combustibile;
– depozitarea materialelor combustibile (hârtie, ambalaje, textile), în apropierea circuitelor electrice;
– îmbinarea conductorilor electrici prin metode improvizate şi nu prin cleme de legătură, lipire sau sudare;
– supradimensionarea sau improvizarea elementelor de protecţie (siguranţe fuzibile);
– suprasolicitarea instalaţiilor electrice prin racordarea unor consumatori cu puteri ce depăşesc puterea calculată prin proiect pentru reţeaua respectivă;
– nesupravegherea echipamentelor electrice din componenţa instalaţiilor;
– instalarea sau înlocuirea unor echipamente sau accesorii electrice (întrerupătoare, prize, dulii), de către personal neautorizat, cu nerespectarea normelor în vigoare;
c.3. electricitatea statică: descărcările electrostatice sunt frecvente, dar devin potenţial periculoase şi pot genera incendii sau explozii când au loc într-o atmosferă explozivă sau când în apropiere există materiale inflamabile.
d) Surse de aprindere naturale: trăsnet;
e) Surse de aprindere indirecte: radiaţia unui focar de incendiu;
f) Incendii intenţionate: cauzele care determină acţiunea intenţionată sunt:
– amplificarea faptelor de vandalism;
– înmulţirea cazurilor de piromani pe fondul dezechilibrărilor psihice;
– creşterea numărului de persoane fără adăpost.
Condiţiile preliminate care pot determina sau favoriza aprinderea şi producerea, dezvoltarea şi /sau propagarea unui incendiu.
– instalaţii şi echipamente electrice, defecte ori improvizate;
– receptori electrici lăsaţi sub tensiune, nesupravegheaţi;
– fumatul în locuri cu pericol de incendiu;
– executarea de lucrări cu foc deschis fără respectarea regulilor şi măsurilor specifice prevenirii şi stingerii incendiilor;
– suplimentarea receptorilor electrici care să conducă la suprasolicitarea instalaţiilor electrice;
– neasigurarea dispozitivelor de protecţie a circuitelor electrice (cabluri, conducte) împotriva supracurenţilor (de suprasarcină, de scurtcircuit), utilizarea de astfel de dispozitive necalibrate corespunzător şi improvizate;
– neexecutarea, conform graficelor stabilite, a operaţiunilor şi lucrărilor de reparaţii şi întretinere a mijloacelor de muncă;
– nereguli organizatorice;
– catastrofe, fenomene naturale (cutremure, trăsnet, etc);
– acţiuni intenţionate (“arson”);
– neîntreţinerea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor, precum şi probabilitatea ca acestea să nu se declanşeze/funcţioneze în caz de incendiu;
– alte împrejurări.
În scopul reducerii sau eliminării unor factori determinanţi (surse de aprindere şi condiţii care pot determina aprinderea) sunt stabilite următoarele măsuri:
– lucrările cu foc deschis în incinta obiectivului se execută numai pe baza ”Permisului de lucru cu foc”, în conformitate cu procedurile interne elaborate pe baza Normelor generale de apărare împotriva incendiilor;
– este interzis fumatul în spaţiile obiectivului, acesta fiind permis numai în locuri special amenajate;
– exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor şi echipamentelor electrice/electronice/ mecanice se execută numai de personal calificat, cu respectarea prevederilor reglementărilor şi instrucţiunilor tehnice;
– este interzisă exploatarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor de orice categorie, cu defecţiuni, improvizaţii sau fără protecţia corespunzătoare faţă de materialele sau substanţele combustibile din spaţiul în care sunt utilizate;
– sunt asigurate în permanenţă condiţiile de alarmare şi evacuare a personalului şi clienţilor;
– sunt menţinute în permanentă stare de funcţionare mijloacele de prevenire şi stingere a incendiilor, iar lucrările de reparaţii se realizează în timpul cel mai scurt posibil, asigurându-se în perioada respectivă măsuri de protecţie compensatorii;
– este interzisă blocarea, obturarea sau suprimarea căilor de acces sau evacuare în caz de incendiu, accesul la surselor de alimentare cu apă şi la mijloacele de prevenire şi stingere a incendiilor;
– se verifică şi/sau încarcă periodic stingătoarele de incendiu de către societăţi comerciale autorizate, la termemele menţionate de producător;
– este interzisă execuţia lucrărilor de montare, întreţinere, reparaţii sau verificări ale instalaţiilor şi echipamentelor aferente unităţii de către persoane necalificate sau neautorizate.
CONCEPŢIA DE INTERVENŢIE
Principala forma de acţiune prin care se realizează stingerea incendiilor şi lichidarea urmărilor accidentelor tehnice, avariilor până la sosirea forţelor profesioniste (după caz), este PRIMA INTERVENŢIE – asigurată la nivelul obiectivului prin forţele (salariaţii proprii) şi mijloacele proprii, şi materializata în planul privind “Organizarea Activităţii de Apărare Împotriva Incendiilor” (afişata pe locul de muncă).
Concepţia de intervenţie se bazează pe supravegherea permanentă a locurilor de munca de către salariaţi, depistarea în timp util a cauzelor sau a începuturilor de incendiu, stingerea acestora în faza incipientă cu mijloacele din dotare.
În situaţia în care se estimează că amploarea incendiului nu poate fi stapânită cu forţe proprii, se va interveni pentru localizarea acestuia şi se va apela la Pompierii, la telefon 112.
INSTRUCŢIUNI SITUAŢII DE URGENŢĂ PRIVIND FUMATUL
1. Reglemetarea fumatului din punct de vedere al prevenirii incendilor este obligatorie în cadrul unităţii şi se face prin dispoziţie scrisă, dată de conducătorul unităţii;
2. În dispoziţia pentru reglementarea fumatului se menţionează:
– locurile unde este interzis fumatul, semnalizate corespunzător, conform legii;POZA
– locurile în care este permis fumatul se marchează cu indicatorul “LOC PENTRU FUMAT“`.POZA
– locurile pentru fumat stabilite în exteriorul clădirilor trebuie să fie amplasate la o distanţă mai mare de 40m faţă de locurile în care există pericol de explozie: gaze şi lichide combustibile, explozivi, vapori inflamabili, 10m faţă de locurile în care există materiale solide combustibile;
– locurile stabilite pentru fumat trebuie prevăzute cu:
a) scrumiere sau vase cu apa, nisip sau pământ;
b) instrucţiuni afişate, cuprinzând măsurile de prevenire a incendiilor şi reguli de comportare în caz de incendiu;
c) mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor.
– amplasarea scrumierelor în interiorul clădirilor, în aşa fel încât să nu fie posibilă aprinderea materialelor combustibile din apropiere, cum ar fi draperii, perdele, jaluzele;
– interzicerea depunerii în scrumiere a altor deşeuri de materiale combustibile, cum sunt hârtia, cartonul, textilele;
– interzicerea golirii scrumierelor în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care există materiale combustibile;
– interzicerea aruncării la întâmplare a resturilor de ţigări sau chibrituri aprinse;
– verificarea în fiecare zi, la terminarea activităţii, a locurilor în care fumatul este permis, iar resturile de ţigări şi chibrituri vor fi evacuate.
INSTRUCTIUNI SITUAŢII DE URGENŢĂ INSTALAŢII ELECTRICE
1. Pentru a nu constitui cauze de incendiu, instalaţiile electrice vor fi întreţinute, verificate şi utilizate în condiţiile prevăzute în reglementările tehnice şi documentaţiile producătorilor de echipamente.
Pentru a se asigura protecţia utilizatorilor şi siguranţă în exploatare toate instalaţiile, materialele, aparatele şi echipamentele electrice folosite vor îndeplini nivelele de performanţă necesare.
2. Se interzice exploatarea instalaţiilor, echipamentelor şi aparatelor electrice în condiţii în care se generează curenţi de suprasarcină, datorită unor consumatori care depăşesc puterea nominală a circuitelor.
Se interzice, în principal:
– înlocuirea siguranţelor, releelor de protecţie şi a întrerupătoarelor automate cu altele necalibrate;
– racordarea unor consumatori care depăşesc puterea nominală a circuitelor;
– încărcarea instalaţiei electrice (conductoare, cabluri, întrerupătoare, comutatoare, prize, transformatoare) peste sacina admisă;
– nerealizarea unor contacte electrice perfecte, cu rezistenţa de trecere comparabila cu rezistenţa ohmică a conductoarelor legate, sigure în timp şi uşor de verificat;
– neasigurarea aceluiaşi nivel de izolaţie ca şi al conductoarelor la legăturile electrice;
– supunerea legăturilor electrice la eforturi de tracţiune care nu fac parte din liniile de contact ce alimentează receptoarele mobile şi conductele electrice izolate liber, pe suporturi corespunzător alcătuite şi dimensionate;
– nepregătirea suprafeţelor de contact ale conductorilor înainte de execuţia legăturilor electrice prin mijloace adecvate;
– nelegarea corespunzătoare a conductoarelor la aparate;
– lasarea neizolată a capetelor conductoarelor electrice, în cazul demontării parţiale a unei instalaţii;
– folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductoarelor electrice, fără ştecher, direct în prize;
– utilizarea prizelor, neprevăzute cu dispozitiv de protecţie diferenţială şi de limitare a puterii, amplasate la distanţă mai mică de 1m de materiale combustibile;
– utilizarea receptorilor de energie electrică fără luarea măsurilor de izolare faţă de materialele şi elementele combustibile din spaţiul sau încăperea respectivă;
– folosirea în stare defectă, uzată sau cu improvizaţii, a instalaţiei electrice sau a receptorilor electrici;
– suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de alimentare, dacă aceasta nu este prevăzuta din fabricaţie;
– agăţarea de sau introducerea în interiorul panourilor, nişelor, tablourilor, canalelor sau tunelelor electrice a obiectelor de orice fel;
– adăpostirea de obiecte sau materiale combustibile în încăperile tablourilor generale de distribuţie electrică;
– efectuarea lucrărilor de întreţinere, revizii şi reparaţii de către personal necalificat şi neautorizat.
3. Aparatele electrice portative se folosesc numai cu ştecher şi conductoare corespunzător izolate şi în bună stare de funcţionare, iar pe timpul cât sunt sub tensiune se va asigura supravegherea lor.
4. La toate tipurile de tablouri electrice, legăturile trebuie realizate conform reglementărilor, iar în apropierea tablourilor se interzice păstrarea materialelor şi a substanţelor combustibile, precum şi blocarea accesului la acestea. Se va păstra curăţenia, iar la tablourile capsulate, garniturile de etanşare vor fi în bună stare şi bine strânse.
5. Revizia completă a instalaţiilor electrice se realizează cel puţin o dată pe an, conform reglementarilor în vigoare.
6. Nu este admisă folosirea echipamentului de muncă şi a aparatelor electrice cu carcase şi capacele demontate, sau în condiţii în care să nu asigure răcirea lor printr-o bună circulatie a aerului din jur.
7. Este interzisă exploatarea instalaţiilor cu elemente metalice nelegate la pământ sau cu instalaţii de punere la pământ incomplete, defecte sau necorespunzătoare din punct de vedere al rezistenţei ohmice.
Verificarea instalaţiilor de punere la pământ a tuturor echipamentelor electrice, se va face periodic, conform reglementarilor în vigoare.
8. Traseele cablurilor electrice trebuie astfel alese, încât să se asigure protecţia împotriva deteriorărilor mecanice datorate vibraţiilor, supraîncălzirii sau altor cauze.
9. La pozarea cablurilor şi conductelor se vor respecta distanţele de siguranţă faţă de conductele termice şi utilajele cu temperaturi ridicate ori se va asigura protecţia cablurilor împotriva efectului termic.
10. Instalaţia electrică se va verifica periodic prin controlul aspectului exterior cu ajutorul aparatelor. Defectele care pot genera scântei, scurtcircuite, supraîncălziri trebuie înlăturate cât mai repede posibil.
11. La terminarea programului de lucru, instalaţia electrică va fi scoasă de sub tensiune cu excepţia iluminatului de siguranţă şi a instalaţiei de alimentare a receptoarelor cu rol de siguranţă la foc.
12. Pentru stingerea începuturilor de incendiu la instalaţiile electrice se vor scoate, în primul rând de sub tensiune, atât instalaţia cuprinsă de incendiu, cât şi instalaţiile vecine periclitate, după care personalul de intervenţie va acţiona cu stingătoare portabile în special cu gaz sau pulbere.
Se interzice cu desăvârşire folosirea apei şi a spumei chimice.
INSTRUCTIUNI SITUAŢII DE URGENŢĂ SPAŢII DEPOZITARE
1. Pe timpul transportului, depozitării şi manipulării materialelor şi substanţelor combustibile se ţine seama de proprietăţile lor fizico-chimice şi de compatibilitatea acestora cu produsele de stingere, astel încât la contactul dintre ele să nu se producă ori să se propage incendiul;
2. Depozitarea şi manipularea materialelor şi substanţelor combustibile se face în ambalaje adecvate, realizate şi inscripţionate corespunzător, în vederea identificării naturii riscurilor de incendiu şi a stabilirii procedeelor de stingere ori de neutralizare adecvate;
3. Este interzisă depozitarea materialelor combustibile şi explozive ale căror proprietăţi nu sunt cunoscute;
4. În încăperile închise, se respectă distanţele de siguranţă între elementele de încălzire, neizolate şi materialele combustibile depozitate, astfel:
– 0.35m pentru agenţi încălzitori cu temperatura peste 150 grade C;
– 0.10m pentru agenţi încălzitori cu temperatura cuprinsă între 95-150 grade C;
– 0.05m pentru agenţi încălzitori cu temperatura sub 95 grade C.
De asemenea, vor fi lăsate libere căile de acces la tablourile electrice şi la stingătoare.
5. Stivuirea materialelor se realizează fără deteriorarea ambalajului (prin manipularea necorespunzătoare sau depăşirea rezistenţei lui), iar stivele vor fi constituite din materiale cu aceleaşi forme şi dimensiuni şi cu ambalaje de acelaşi tip de dimensiuni.
Materialele ambalate în ambalaje cu forme geometrice regulate vor fi depozitate în stive, ordonat aşezate (pentru a nu se prăbuşi), a căror înălţime nu va fi mai mare de 1.5 ori latura mică a bazei;
6. Rafturile pe care se depozitează, vor fi, pe cât posibil, din materiale incombustibile şi se vor asigura împotriva răsturnării sau căderii materialelor depozitate;
7. Personalul din spaţiile de depozitare este obligat să menţină în permanenţă curăţenia la locul de muncă;
8. Materialele provenie din ambalaje (lăzi, capace, paleţi, hârtii, etc) vor fi evacuate zilnc din magazii şi depozitare în locurile stabilite în acest scop;
9. Aprinderea şi utilizarea focurilor de orice natură, precum şi fumatul, sunt strict interzise în spaţiile pentru depozitare;
10. Pentru localizarea şi stingerea incendiilor, izbucnite la spaţiile pentru depozitare, care aparţin unităţii, se va proceda astfel:
– se va acţiona asupra întregii suprafeţe incendiate cu pulbere;
– se va organiza, concomitent cu stingerea, evacuarea bunurilor din incinta.
INSTRUCTIUNI SITUAŢII DE URGENŢĂ UTILIZAREA NUMĂRUL UNIC DE URGENŢĂ 112
Apelarea numarului de telefon este gratuita, fie ca sunati de la un telefon public, fie privat, din orice retea fixa sau mobila. Chiar daca nu aveti semnal pe telefonul mobil, puteti sa initiati (efectuati) apelul de urgenta, iar acesta va fi preluat de cea mai apropiata retea mobila care are semnal in zona respectiva. Exista si situatia in care numarul de urgenta poate fi apelat fara ca telefonul dumneavoastra sa contina o cartel SIM sau sa aiba tastele blocate. (Initierea apelului de urgenta in acestea doua situatii: lipsa semnalului si/sau a cartelei SIM si este permisa doar de anumite tipuri de telefoane). Cu cat dati mai multe informatii corecte, cu cat interventia pompierilor va fi rapida, eficienta si mai sigura. Daca sunati la 112 trebuie sa anuntati:
– Ce urgenta aveti (incendiu, accident, calamitate)?
– Unde este urgenta (adresa exacta)?
– Unde va aflati?
– De la ce numar de telefon sunati?
– Cum va numiti?
Operatorul evalueaza urgenta apelantului in functie de informatiile primite si transmite aceste informatii la pompieri. Dupa furnizarea acestor date, trebuie sa ramaneti la telefon pentru a fi pusi in legatura cu pompierii si pentru a primi eventuale recomandari (este posibil sa vi se ceara informatii suplimentare). Daca legatura cu numarul 112 se intrerupe, sunati din nou. Ramaneti calmi si raspundeti la toate intrebarile: nu inchideti pana nu vi se spune. Sunati la 112 doar daca aveti urgenta. De asemenea, trebuie sa stiti ca numarul de la care sunati apare pe ecranul dispecerilor 112 si apelurile false sunt pedepsite de lege.
REGULILE CE TREBUIE URMATE ÎN CAZ DE CUTREMUR (SEISM) INSTRUCTIUNE
Pregătirea pentru un cutremur cere timp şi efort.
Trebuie să fiţi pregătiţi astfel încât:
– să evitaţi rănirile şi să-i ajutaţi pe ceilalţi;
– să supravieţuiţi cel puţin 48 ore după cutremur la locul de muncă fără ajutor din partea echipelor de urgenţă.
ÎNAINTE DE CUTREMUR:
1. Recunoaşteţi locurile cu rezistenţă sporită din cadrul cladirii, care pot asigura protecţia în caz de cutremur (grinzi, tocuri de uşă solide) sau sub care se poate face adăpostirea (masă, birou rezistent, etc);
2. Identificati şi consolidati (fixati) obiectele voluminoase care se pot deplasa, răsturna sau cădea în timpul unui seism;
3. Luati măsuri pentru înlăturarea eventualelor pericole de incendiu, asigurarea (protejarea) instalaţiilor de alimentare cu gaze, energie electrică, etc;
4. Asigurarea unor rezerve de medicamente, alimente şi apă potabilă, verificate şi înlocuite periodic;
5. Amenajarea, acolo unde este posibil, a unui spaţiu cu rezistenţă sporită, preferabil la subsol sau la nivelul parterului clădirii, unde se pot retrage oamenii şi să se asigure supravieţuirea pentru o perioadă mai lungă de timp, dotat cu rezerve de alimente, apă, medicamente, surse de energie (baterii, acumulatori), mijloace de informare (aparate de radio, telefon), mijloace portabile de iluminat (lanterne), trusă medicală de prim ajutor, etc;
6. Cunoaşterea locurilor de amplasare a celor mai apropiate unităţi medicale, a telefoanelor unităţilor furnizoare de utilităţi (energie electrică, apă, gaze) şi a numărului unic de urgenţă 112;
ÎN TIMPUL CUTREMURULUI:
1. Păstraţi-vă calmul.
2. Aşezaţi-vă sub o grindă, toc de uşă, lângă pereţi sau într-un colţ al camerei, sub sau lângă birou;
3. Sprijiniţi-vă cu palmele de podea sau ţineţi-vă mâinile pe piciorul biroului sau tocul uşii spre a vă asigura stabilitatea;
4. În lipsa unor astfel de posibilităţi vă puteţi proteja stând la podea, lângă un perete solid, ghemuit pe genunchi şi coate, cu faţa în jos cu palmele împreunate, vă veţi proteja capul, iar cu antebraţele pe lateral faţa;
5. Staţi departe de ferestre pentru ca cioburile pot fi proiectate la 2-3m distanţă şi vă pot răni;
6. Nu începeţi evacuarea până nu încetează seismul;
7. Nu folositi lifturile (daca este cazul) pentru evacuare.
DUPĂ CUTREMUR:
1. Nu părăsiţi locul în care v-aţi adăpostit şi clădirea până nu vă asiguraţi că această se poate face în siguranţă, fără pericol de accidentare (zidurile sunt stabile, scările nu sunt avariate, din zonele superioare-planseu, tencuială-nu se desprind elemente de construcţie, etc);
2. Verificaţi dacă s-a produs vreun incendiu, scurtcircuit electric, avarie la conductele de apă sau gaze şi înlăturaţi-le sau opriţi alimentarea;
3. Dacă sunteţi prins sub dărâmături sau în incinte blocate, asteptaţi cu răbdare intervenţia forţelor specializate. Încercaţi din când în când să vă semnalizaţi prezenţa prin orice mijloc (lovituri în pereţi, ţevi, aruncarea unor obiecte mici, etc) şi aşteptaţi să vi se răspundă. După un anumit interval repetaţi, până sunteţi localizat;
4. Încercaţi să rezistaţi cât mai mult timp,gândiţi pozitiv,in cele din urmă veţi fi salvat;
5. Oferiţi ajutor celor din jur dar nu exageraţi acolo unde situaţia vă depaşeşte! Din dorinţa de a face bine puteţi provoca alte accidente, în care să fiţi surprins atât dumneavoastră cât şi cel pe care vreţi să-l ajutaţi. Susţineţi-l moral şi aşteptaţi forţele specializate, după ce v-aţi convins că acestea au fost anunţate;
6. Ajutaţi forţele specializate atunci când sunteţi solicitaţi. În astfel de situaţii, numărul profesioniştilor este insuficient şi orice persoană care poate da ajutor este binevenită, cu condiţia să acţioneze la solicitarea şi sub comanda acestora;
7. Utilizaţi telefonul doar pentru efectuarea apelului de urgenţă.
Intocmit,
Florea Cornel
Cadru tehnic PSI